
Mie, de exemplu, imi place, in fiecare an de 1 Martie sa ies in oras, sa ma plimb pe la tarabele cu martisoare. Desi an de an vad aceleasi modele, unele mai kitshch-uite, altele mai reusite, nu pot sa nu ma bucur si sa nu retraiesc de fiecare data anii copilariei, cand asteptam cu nerabdare sa daruiesc martisoare.
La fel ca sarbatoarea Craciunului, ziua de Martisor era pentru mine zi de mare bucurie, pentru ca daruiam acele mici bijuterii legate cu snur, mamei, surorilor mele, colegilor si profesorilor. Incepeam sa pregatesc martisoarele cu o saptamana inainte.Le legam, le dezlagam, apoi le legam iar, ca sa fie perfecte. Apoi le prindeam cu bolduri pe o coala alba de hartie si scriam in dreptul fiecaruia persoana care urma sa il primeasca.
Timpul a trecut, eu am crescut, colegii si profesorii, au disparut, una din surorile mele a plecat in alt oras si incet, incet, foaia mea cu martisoare a devenit tot mai goala. Au mai ramas doar mama, sora mea mai mica si cateva prietene. Dar nu-i bai! Atata timp cat inca mai am cui darui martisoare eu sunt fericita.
Si, legat de postarea de ieri, de lumea virtuala, anul acesta mi-am propus sa nu mai trimit felicitari virtuale. O sa merg la tarabele cu martisoare o sa cumpar si o sa trimit martisoare cat se poate de reale, pentru sora mea si pentru preietena mea, care sunt departe. O sa cumpar ghiocei, multi ghiocei pentru mama, si sora mea mai mica. Si pentru prietenele mele, martisoare si ghiocei cu dragoste!
Asa ca ,dragii mei, bucurati-va de ziua de maine! Aveti timp tot anul sa fiti tristi si mohorati, dar maine, daruiti-va martisoare, daruiti-va ghiocei! Aduceti primavara in casele voastre!
Va doresc o primavara frumoasa, si fie ca ziua de Martisor sa va umple inimile bucurie si de caldura primaverii ce va veni! Nu uitati ca frumusetea vine din suflet si infloreste numai in armonie!
O seara linistita!