duminică, 30 ianuarie 2011

Tendintele, pana unde ?

 Plictiseala mare. Pun mana pe telecomanda si incep sa butonez. Ajung pe Antena 1 unde dau de un interviu de la un targ de nunti, cica Expomariage se cheama. Nimic neobisnuit pana aici, decat ca domnisoara intervievata era pe post de...ooooops!!!...ornament la o masa de nunta. Daca va puteti inchipui ( pentru ca nu am gasit poze sau material filmat) o masa cu o gaura in mijloc . In aceasta gaura era domnisoara, care avea o rochie ce de la talie in jos era insasi fata de masa a musafirilor, pe care erau asezate tacamurile , servetelele si tot ce mai trebuie la asemenea eveniment.. Greu de imaginat.
Dar ne explica ea, asa, vanturand dintr-un evantai, ca astea sunt ultimele tendinte in materie de fason la nunti.

miercuri, 26 ianuarie 2011

Povestiri din tomberon

- Bai , vezi ca vine una cu gunoiul! Vezi unde-l da, sa nu mai rascolim si a doua oara!
- Bine, sefu', am inteles!

Cred ca v-ati prins ca aia cu gunoiul eram eu. Decat ca nu aveam niciun gunoi la mine. Venisem disperata pentru ca dimineata aruncasem din greseala niste acte. Trebuia sa le recuperez musai, chiar daca asta insemna  sa rascolesc in gunoi.

MIERCUREA FARA CUVINTE

marți, 25 ianuarie 2011

Salvati pasarica Doamnei Casian!!!

A trecut aproape un an de la ultima vizita la ginecolog si ma gandesc ca ar cam trebui sa ma programez pentru o consultatie. Asa ca pun mana pe telefon si sun la cabinet
Luni dupa amiaza la orele 14:30. E bine. Am mai vrut sa ma duc la acelasi doctor in spital, bineinteles cu plicul din dotare, numai ca s-a smecherit si el. Nu face plicul cu 50 de lei pe care il indesi in buzunarul lui, cu consultatia de la cabinet care costa 100 de lei si daca mai ai de facut si o ecografie , iaca mai plusezi cu inca 70-80 de lei. Asa ca te invita politicos sa vii la el la cabinet.

duminică, 23 ianuarie 2011

Mare e gradina Ta, Doamne !

E vineri. Ma gandesc ca maine fiind sambata si mare pomenire a mortilor, sa merg si eu sa dau de pomana . Nu stiu care este randuiala la biserica pentru astfel de momente, asa ca sun pe matusa-mea sa-mi spuna ea ce si cum sa fac. Inteleg din spusele ei ca nu este nimic complicat, pot duce ceva mancare, un pic de vin , un pomelnic scris si bani. Zis si facut.

vineri, 21 ianuarie 2011

Pe un picior de plai...

Dragii mei,
Cand am revenit cu postarile pe blog, aveam de gand sa postez o indignare o data pe saptamana. Dar vede-se treaba ca, atata timp cat traiesc pe aceste "minunate" plaiuri mioritice , si aici ma refer la" mioritele" care apar din ce in ce mai des si in numar din ce in ce mai mare pe la posturile TV, nu pot sa raman indiferenta.

joi, 20 ianuarie 2011

Olanda

Dragii mei,

Scriam intr-o postare, anul trecut, ca am avut marele noroc ca, acum doi ani, sa vizitez una din cele mai frumoase tari din Europa, si, poate, chiar din lume. Cautand zilele trecute prin mapa mea cu CD-uri, am dat si peste CD-ul cu pozele facute in Olanda. Asa ca m-am hotarat sa postez azi cateva poze din putinele dar frumoasele locuri vizitate de mine.
O sa incep cu palatul regal Het Loo situat in apropierea orasului Apeldoorn intr-un peisaj de vis.

miercuri, 19 ianuarie 2011

Daca prostia ar durea....

Astazi aveam de gand sa postez altceva, dar in urma unui comentariu venit acum doua zile la postarea mea," Scrisoare de pisicuta", ma vad nevoita sa ii raspund "doamnei " de bine care vine cu niste acuzatii aduse la adresa mea, total nefondate.O sa redau comentariul ei asa cum a fost scris:

Anonim spunea...

"Eu ma intreb oare pana unde poate ajunge ignoranta unei femei? Tie nu iti este rusine sa scrii ca motanul Leo este al tau? Sta tolanit in 'CASA LUI MINOKI'? Daca ai fi avut o casa , ai fi ramas in ea. Iti precizez ca atat motanul, cat si casa este a Biancai, a ta NU VA FI nici macar in visurile tale.
Ce te mai invarti atata in jurul cozii pe blog si nu recunosti cine este de fapt 'iubitul tau'?
Poate iti este rusine? Poate nu vrei sa fii judecata de asa zisii prieteni blogosferi. Daca nu ai tu curaj, atunci nu incerca sa ma determini sa le povestesc eu la fiecare.
Iti aduc aminte, ca finuta mea Bianca, este o fetita foarte dulce si inteligenta,crescuta cu cei sapte ani de acasa si doar pentru asta nu iti spune in fata ceea ce ai merita. Un cadou de la tatal ei, primit in ziua de Craciun, intr-o perioada dificila, cu acordul lor de a tine lui pisoiul, nu iti da tie nici un drept de proprietate. Iti citesc articolele doar pentru a te tine sub control, ca nu imi faci nepoata sa sufere. Stii prea bine ca ea iti cunoaste blogul. La prima ta miscare gresita te voi face sa iti inghiti tot ceea ce vei spune!"

Inainte de a raspunde la comentariul tau, am si eu o intrebare: unde ai fost cand se preda gramatica, draga mea? Sau, poate, aerul de Italia ti-a umbrit memoria?

Si acum, punctual, iti raspund la comentariu cu promisiunea solemna ca este prima si ultima oara cand o fac. Blogul meu nu este un blog de mahala cum nici viata mea nu vreau sa o transform intr-una de mahala.Nici acum nu ti-as fi publicat comentariul din doua considerente: pe primul tocmai l-am mentionat, si al doilea a fost ca nu am vrut ca nepoata ta sa ajunga subiect de mahalagisme ieftine . Eu o respect si cred ca
observi ca, in continuare, din respect pentru ea, nici nu ii mentionez numele, spre deosebire de tine, care nu ai tinut cont ca poate acest comenatriu va ajunge public. Dar stii vorba aia: daca prostia ar durea...


In al doilea rand postarea aceea a fost scrisa pentru pisica, pentru ca ne-am gandit, eu si colega mea, ca poate se va indura cineva de ea sa o ia acasa. Nicidecum nu am avut intentia sa ma laud eu cu motanul meu si casa mea. Cei care imi citesc articolele sunt convinsa ca au inteles ca measjul era pentru pisica si nu pentru casa si Leo. Si din nou spun: daca prostia ar durea...

In al treilea rand nu am absolut nicio problema in a recunoaste cine este iubitul meu.
Dragii mei cititori "blogosferi", cum spune simpatica doamna mai sus, va anunt oficial ca iubitul meu este Iulian cu "Blogul' lui Iulian". Imi cer iertare, dragii mei cititori ,daca ati avut nopti nedormite, daca vietile voastre au fost date peste cap din cauza ca nu ati stiut cine este iubitul meu.Acum ca ati aflat acest ''mare'' secret sper ca imi veti citi in contiunuare postarile. Si din nou spun: daca prostia ar durea...

Si in ultimul rand, inceteaza, draga mea, cu amenintarile! Nu incerca sa sperii lupul cu pielea oii! Daca pana acum nu am avut nciun fel de reactie la toate prostiile tale si ale sotului tau,nu am facut-o, NU pentru ca mi-ar fi frica de tine sau de altcineva din familia ta ci pentru simplu fapt ca nu ma cobor la nivelul vostru. Ai grija la ceea ce faci si spui de acum incolo, pentru ca acum te amenint eu! Si o fac public: eu te amenint cu "LEGEA'', draga mea, s-ar putea sa ai niste mari surprize cand vei mai veni in tara.
Si iti mai spun ceva: nu uita ca mai presus de LEGEA scrisa ar trebui sa te temi de LEGEA Divina, pentru ca aceea te loveste cand nici nu te astepti, si loveste rau de tot.

Nu judeca , nu comenta si nu ameninta un om atata timp cat nu il cunosti, atata timp cat nu stii ce intentii are! Gandeste-te la repercursiuni, daca nu in ceea ce te priveste, macar la cei pe care ii tarai in mahalaua ta!
Si cu asta basta! Inchei aici pentru ca ,vorba unei prietene" blogosfere" ( apropo, draga mea, corect se spune "blogger"), incepe sa miroase urat la mine pe blog. Si la final o sa iti scriu toata cugetarea, in caz ca nu stii cum suna:
"Daca prostia ar durea, multi ar muri in chinuri mari."

vineri, 14 ianuarie 2011

Scrisoare de pisicuta

Dragii mei,
Am vorbit ieri cu Minoki, stapana acestui blog, si mi-a dat voie ca astazi sa postez eu in locul ei.

Pe mine ma cheama Mitza (Mitzoasca, cum ma striga Minoki si colega ei Gabi), sau Fetita, cum ma striga oamenii din cartier, sau Pisi cum imi spune doamna cu chioscul de de la coltul strazii.. Sunt o pisica de rasa pur stradala. As vrea sa va spun varsta, dar nu o stiu, pentru ca nu stiu sa calculez in anii vostri omenesti ,dar Minoki spune la toata lumea ca am in jur de un an. Cat o fi insemnand asta in anii nostri pisicesti, habar nu am.Locuiesc ziua intr-un magazin pentru ca doua fete miloase,adica Minoki si Gabi, s-au indurat de mine si m-au adapostit de frig, si imi dau de mancare, dar seara stau pe strada .

Am vrut sa scriu si eu astazi in speranta ca cineva cu suflet o sa vrea sa ma adopte. Viata mea este destul de grea pe strada. Chiar saptamana trecuta am luat bataie de la motanul din capatul strazii. M-am aparat eu cat am putut, dar sunt fata si nu prea am putere sa dovedesc un ditamai cotoi.
Am aparut a doua zi cu un ochi umflat si doua zgarieturi pe nas de au stat fetele mele triste toata ziua din cauza mea. Nu eu am vrut bataie.El s-a legat de mine.
Dar nu asta este problema mea cea mai mare. Cand cand o mai veni cotoiul o sa o rup la fuga, si o sa ma ascund pe unde pot eu mai bine. Problema mea cea mai mare este frigul. Ziua stau la fete in magazin. Gabi imi cumpara mereu bobite , Minoki ma rasfata si ea, dar cand vine seara si trebuie se plece acasa, atunci incepe cosmarul meu. As face orice sa nu ma dea afara din magazin. Ma ascund printre cutii, ma uit cu niste ochi rugatori la ele, doar, doar s-or indura de mine. Dar Gabi spune mereu ca nu se poate. Eu le cred si nu ma supar. Pentru ca au ele motivele lor. Sun bucuroasa ca macar ziua pot sta si eu un pic la caldura si sa mananc mancare pisiceasca fara sa fiu nevoita sa umblu prin tomberoanele de gunoi.

Minoki povesteste mereu de motanul ei, Leo, cum face nazbatai prin casa si cum sta toata ziua tolanit si doarme ca un "porc", zice ea, si apoi rade. Cum o fi oare sa dormi ca un "porc"?Cand povesteste ea imi inchipui ca sunt intr-o casa ca a lui Minoki ca ma joc si fac tot felul de ghidusii ca dorm si eu ca un "porc" si mai ales imi inchipui cum vine seara si nu mai trebuie sa stau afara si sa tremur de frig si de frica cotoiului cel rau din coltul strazii.

Asa ca, dragii mei, daca stiti pe cineva care ar dori sa ma ia acasa sa stiti ca sunt o pisicuta blanda. Am un singur mare defect: sunt cam mancacioasa.Dar sa stiti ca nu fac mofturi la mancare. In rest nu cred ca o sa aveti probeleme cu mine. As face orice ca sa va inveselesc si sa fiti fericiti alaturi de mine. Va pup pe toti cu drag si astept sa imi dati vesti bune!
Pisicuta Mitza

P.S. O sa o mai rog pe Minoki sa ma lase sa va mai scriu, sa va mai povestesc cum mai este viata mea!

miercuri, 12 ianuarie 2011

Indignarea saptamanii

Mi-am propus ca de acum incolo , o data pe saptamana, sa postez "Indignarea saptamanii". Va fi o postare despre ce ma revolta pe mine in tara asta.

Asa ca saptamana asta o sa fiu indignata pentru faptul ca suntem un popor ca o lada de gunoi. Sa ma ierte onoratul public cititor dar m-am saturat sa inghit atatea porcarii. Si nu ma refer la cele televizate sau politice ,sau mai stiu eu de care, ci la cele strict alimentare. Toata lumea striga ca mancam si ne imbolnavim de la alimente pline de conservanti si de faimoasele E-uri, pline de zaharuri si alte chestii de nici macar nu le pot pronunta numele.Ca trebuie puse etichete pe produsele ce contin conservanti. Asa si? Ne vom simti noi mai linistiti stiind ca un salam, de exemplu, are cu 10 % mai putini nitrati sau nitiriti decat altul? Asta in conditiile in care oricum toate mezelurile romanesti contin cantitati cu mult mai mari decat limitele admise?

In august am deschis un magazin cu produse naturiste. Am adus in magazin ceaiuri de la 4 firme diferite. Eu sunt o mare amatoare de ceai, mai ales de cand am primit de la iubitul meu o cana electrica ,beau si mai mult ceai decat inainte. Nu sunt o mare fana a ceaiurilor cu arome pentru ca si acelea contin conservanti dar am vrut sa incerc de la toate patru aroma de fructe de padure, pentru ca gustul de fructe de padure este preferatul meu. A fost o mare dezamagire pentru mine sa constat ca fiertura aceea nu avea nimic in comun cu fructele de padure, desi eticheta cu continutul de aroma sintetica exista.

Citisem pe net mai demult despre ceaiurile Teekanne, o firma austriaca . Am vrut sa aduc si eu la un momentdat in magazin dar mi s-a parut a fi prea scump . Am gasit intamplator intr-un supermarket aceste ceaiuri si am cumparat de curiozitate o cutie. Era un ceai de zmeura. Cand am baut prima cana de ceai am avut o adevarat revelatie. Mi se parea incomparabil cu gustul de ceaiurilor noastre autohtone. Si tot cautam pe cutie sa vad continutul de arome si conservanti si, culmea, nu am gasit.

Si acum vine indignarea mea: cum se poate ca un ceai de zmeura sa aibe gust de zmeura si fara adaos de arome sintetice, si ceaiuri de la firme precum Fares sau Hofigal, firme cu renume in Romania sa aibe acel gust de fiertura de sosete nespalate? Ca sa nu mai vorbim de gramaj. Un plic de ceai Teekanne are 2.5 g iar unul de Fares, de ex., are 1 g. Asa ca, facand raportul pret- calitate- cantitate, ceaiul Teekanne este de departe cu mult mai bun decat ceaiul nostru romanesc. Si cand ma gandesc ca m-am referit aici numai la ceai. Un produs pe care il consumam optional. Dar ce ne facem cu alimentele???

luni, 10 ianuarie 2011

I am back

Dragii mei,
Aseara im verificam mail-urile din ultima vreme si am fost placut surprinsa sa gasesc doua comentarii la una din postarile mele de anul trecut. Atunci mi s-a facut un dor sa scriu din nou. Asa ca am hotarat sa reiau postarile. Desi ma gandesc la alt format o sa incerc sa fiu mai consecventa.

Inainte de toate, multumesc celor ce mi-au citit postarile anul trecut, celor ce m-au criticat , chiar si celei care m-a facut proasta pentru ca imi urez singura "La multi ani!" de ziua mea. Si nu pentru ca m-a facut proasta, ci pentru ca mi-a citit postarea.

Doresc sa le felicit din toata inima pe Miha Prajitureasa, prietena mea si stapana blogului "Dulciuri fel de fel", si pe Angela cu "Diamond and rust" pentru postari. As vrea sa-i critic pe Iulian cu "Blogu lui Iulian" ,si Anca cu " Jurnal de 40 de ani" pentru delasare, dar nu pot. Pentru ca suntem in aceeasi barca. A lenesilor . Nu pot decat sa sper ca o sa-i vad din nou la treaba si pe ei. Eu promit ca voi scrie de acum cat mai des posibil.

A fost un an zbuciumat cu foarte multe evenimente . Peste unele am trecut cu bine, peste altele mai putin bine, dar cu speranta ca anul acesta va fi mai bun decat cel ce a trecut. Si va doresc tutror celor ce treceti pe aici sa aveti un an plin de impliniri!