De suparare

Oameni buni, traiesc! Nu am murit, fiti linistiti , decat ca in ultima vreme pasiunea mea pentru blogareala s-a cam stins. Din lipsa de inspiratie, din cauza faptului ca am o perioada mai grea, m-o fi lovit astenia de primavara care se apropie, cine stie? Nu aveam de gand sa postez nici azi dar citind ultimul articol al lui Max Peter m-am gandit ca poate ar trebui sa imi spun si eu parerea.

Acum doi ani, cand mi-am facut blogul, l-am facut pentru a scrie ce-mi trece mie prin cap,desi, l-am vrut cu o anumita tematica. La un momentdat mi-am dat seama ca nu sunt eu aceea care scrie acolo, ca postarile nu se potriveau cu persoana mea si mi-am schimbat stilul , drept pentru care, dupa o pauza de jumatate de an, l-am schimbat, si am inceput sa scriu mai dupa felul meu de a fi, mai cu simtul umorului si fara prea multa "filozofie".

Ideea principala era ca eu scriam si asteptam pareri, opinii, pro si contra, pentru ca nu este obligatoriu ca cine citeste sa fie musai si de acord cu ce am scris, exact ca la o intrunire unde se discuta pe marginea unui subiect dat. Si au fost, pareri, slava Domnului! Am primit tot felul de comentarii, si pro si contra, am primit laude pentru postari ,am primit ping-uri, am fost criticata, am fost facuta si proasta si curva, am fost si amenintata (pentru ca...deh!...nimeni nu e perfect!) am primit si eu propuneri pentru link exchange-uri, rugaminti sa pun bannere pentru alte bloguri si site-uri, dar am incercat, discret, sa rezolv toate situatiile care nu mi-au convenit, respectiv: comentariile cu injurii si fara nicio legatura cu postarile au primit un mare DELETE, cele de Spam au ajuns in SPAM, asa ca am ramas numai cu ce a fost placut pe blogul meu.

Periodic am facut curatenie in Blogroll si am mai eliminat din blogurile care mi se parea ca nu mai au multe de spus pentru mine, gandindu-am ca poate au de spus pentru altii, si astfel au trecut doi ani frumosi de blogareala.

 In ultima perioada am simtit ca nu mai am inspiratie, ca parca am spus tot ce aveam de spus si am decis sa iau o pauza si sa raman un simplu comentator pe blogurile celor pe care ii apreciez.

Totusi, postarea  lui Max de azi, m-a determinat sa scriu si sa-mi exprim trista parere de rau pentru limbajul destul de dur folosit la adresa bloggerilor, si aici ma includ si pe mine, care posteaza la Miercurea fara cuvinte. Am participat de la inceput la Carmen, si la ea scria clar, inca de la prima MFC, ca e nevoie doar de o singura fotografie care sa exprime fara cuvinte o anumita stare, un fapt etc. Fiecare a postat dupa cat l-a tinut mintea si timpul, a comentat unde, cat si cum a  dorit si  de aceea, mi s-a parut destul de deplasat comentariul lui Max :"Păi eu mă chinui săptămână de săptămână să fac câte un articol care să fie cu adevărat atractiv şi plăcut unei categorii cât mai largi de potenţiali cititori/vizitatori, iar când încep să-i vizitez pe ceilalţi participanţi, dacă sunt câţiva dintr-o sută întreagă ale căror articole să-mi spună ceva, cât de cât... Păi eu postez zeci de imagini şi mă chinui să fac un fir epic, iar prin alte părţi dau peste veşnicii nori, veşnicele apusuri, sau peste câte o frunză bleagă sau o mâţă leşinată. Sau pur şi simplu peste vreo imagine a altui blogger, sau luată de cine ştie de pe unde. Şi aia strâmbă, fadă, fără niciun Dumnezeu. Îmi pare rău, dar mie nu îmi este ruşine de ruşinea voastră, dacă vouă nu vă este. Până la urmă este cartea voastră de vizită, stimaţi colegi!"

Umila mea parere este ca, atat timp cat e de bun simt si  nu aduce prejudicii nimanui, fiecare posteaza ce doreste pe blogul lui. Si mie mi s-a parut ca in ultimele saptamani am vazut cam multa gheata si zapada pe la Carmen, dar m-am gandit ca e sezonul si nu m-as fi gandit niciodata sa postez si sa critic (asa de dur!)acest lucru.

Am ales si eu sa ma retrag o perioada de la MFC tot din lipsa de inspiratie, dar am ales sa mai vizitez niste bloguri miercuri chiar daca risc sa mai dau peste cate o matza lesinata. Asta e! Nu suntem toti profesionisti nici intr-ale fototgrafiei si nici intr-ale bloggingului, pentru ca altfel ne-am fi facut toti jurnalisti, scriitori de carti si fotografi profesionisti si ramaneau platformele de blog goale. Iar daca as fi dorit sa scriu doar pentru sufletul meu as fi scris in Word si pastram in desktop toate postarile de-a lungul timpului. Hai sa nu fim ipocriti si sa recunoastem ca in momentul cand iti faci blog automat te gandesti sa devii si cunoscut.

Cam atat am avut de scris.Voi ramane in continuare doar cu celelalt blog de handamde, de pe care voi mai si comenta, pentru ca aici simt ca deocamdata nu imi mai gasec locul. Pentru mine bloggingul nu a fost si nu va fi niciodata un mijloc de a-mi revarsa frustrarile lovind in ceilalti. Pentru asta exista personal calificat.


Later edit: Max, nu e frumos sa stergi comentariile care te-au mai si criticat, ma refer la cel al lui Iulian si la cel de-al doilea comentariu al meu in care mentionam de "colectia " ta de carti postale luata cu copy-paste de pe net, mai ales ca cele doua comentarii nu contineau nimic indecent. Ma asteptam sa ai barbatia sa raspunzi si sa ne explici noua celor ce postam in "nerusinarea noastra" numai "frunze blegi si mate lesinate" cum faci tu de postezi cu atata profesionalism, "colectia ta" de carti postale.
Iar pentru participantii la Miercurea fara cuvinte, va spun ca ma asteptam la mai multa atitudine din partea voastra. Am ramas surprinsa sa vad participanti care au avut postari cu vesnice apusuri si matze lesinate care i-au dat dreptate in totalitate.