Intrebari existentiale 2

Dragii mei!
In primul rand ma adresez din nou celor care m-au intrebat de ce nu mai postez . Viata mea e un pic data peste cap in utlima vreme, incerc sa ma ordonez si sa fac fata timpului care este nemilos cateodata si trece atat de repede pe langa mine incat nici nu imi dau seama cand e luni si cand vine weekend-ul. O sa incerc sa postez mai des desi imi este destul de greu.

As vrea sa continui seria intrebarilor "existentiale" la cererea prietenelor mele care mi-au citit ultima postare. Am tot cautat pe ici pe colo raspunsuri. Am vorbit si cu iubitul meu pe aceasta tema. Inca nu reusesc sa dau raspuns unor intrebari . De ce nu sunt barbatii ca noi femeile? Sau, de ce nu suntem noi ca ei? Pentru asta o sa incerc un experiment cu iubitul meu. Pret de cateva zile o sa incerc sa intru in pielea lui si el intr-a mea. Stiti, ca in emisiunea aceea "Schimb de mame". A mea se va intitula "Schimb de sex".

Drept urmare, pret de cateva zile eu o sa incerc sa ma port ca un barbat. Nu stiu daca o sa imi iasa , dar eu o sa incerc. Macar sa vad si eu cum e sa te trezesti dimineata sa imbraci ceva pe fuga , nu conteaza ce, doar atat cat sa nu iesi goala pe strada, sa renunt la oglinditul de dimineata de cel putin jumatate de ora, in timp ce el imi va lua locul in fata oglinzii sa isi analizeze fiecare rid, fiecare fir din spranceana, daca a crescut la locul ei. Isi va asorta corect, chilotii cu maieul si sosetele, pentru ca, de restul, nici nu se pune problema. Si daca ma gandesc bine... cred ca o sa-l rog sa se si epileze. Sau mai bine nu! Stiti vorba aceea: "Don't push your luck!"

O sa ies din casa cu mainile fluturande in timp ce el isi va luao geanta in care va avea: un pachet de servetele umede, unul uscat, chei, portofel, telefon, o sticla cu apa (ca doar trebuie sa se hidrateze ), un deodorant , parfumul pentru un refresh peste zi, balsamul de buze, guma de mestecat, tigari, bricheta, si multe altele necesare, sau intuile dar pe care, noi femeile, le caram zilnic dupa noi in imensele noastre posete, doare poentru ca suntem niste doamne respectabile.

Seara o sa ies cu fetele la o terasa. O sa incerc sa bag in mine macar un litru de bere, pentru ca eu nu beau de fel. Dar o sa incerc macar asa pentru aroma aceea de alcool amestecata cu tutun ( o sa si pufai ca un furnal) si apoi o sa ma duc sa-l sarut indelung in semn de multumire pentru ca a fost atat de dragut si a facut cumparaturile in drum spre cara , a gatit, si a mai facut si cate ceva prin casa. Nu conteaza ca, saracul, e obosit mort ca de abia se tine pe picioare. O sa-l provoc si la o partida de sex nebun, sa vada el ce femeie are langa dansul.

Dar acum stau si ma gandesc. Oare el va putea sa duca pana la capat aceste experiment? Chair sunt curioasa. Sau poate eu voi fi cea care va ceda prima?
O sa va tin la curent. Pana atunci nu uitati ca frumusetea vine din suflet si infloreste numai in armonie!
O seara linistita!

Premiu

Dragii mei!
Am constatat astazi cu bucurie, ca am mai primit un premiu. Si cu rusine as spune, pentru ca nu prea am mai fost activa in ultima vreme.
Premiul vine de la draga mea Anca, careia ii multumesc si ii promit ca voi reveni cu o postare cat de curand.

Acest premiu il dedic mai departe prieteni mele Miha "Cofetareasa" si blogului "tisport.blogspot.com " cu felicitarile mele!

Intrebari existentiale

Vorbeam aseara cu o mai veche prietena a mea. Are 50 de ani si este proaspat divortata. Vorbeam despre barbati in general. Incercam sa dam niste raspunsuri la niste intrebari vis a vis de unele proaste obiceiuri masculine. Ei ar spune ca sunt lucruri fara importanta carora le dam noi amploare, sau ca sa citez, "faceti din tantar armasar". Lucruri marunte pentru ei dar importante pentru noi, din cauza carora acumulam tensiuni de-a lungul timpului, tensiuni care de mult ori duc la adevarate drame.

De exemplu: ce ne facem cu barbatul metrosexual, genul de barbat care tremura de placere in fata unui costum Armani, sau sta la cosmetica mai mult decat o femeie, si ce ne facem cu barbatul neingrijit cu care trebuie sa ducem adevarate lupte sa-si schimbe tricoul sau, si mai grav, sa te intrebe cu o privire inocenta de ce trebuie sa isi schimbe sosetele zilnic?
Niciunul nici altul nu ne avantajeaza. Primul iti da senzatia ca te eclipseaza, si te obliga sa straduiesti si mai mult sa arati bine ( ca, deh, doar esti femeie!), iar cu al doilea te saturi de luptele duse ca sa se barbiereasca, sa faca un dus si sa arate cate de cat ingrijit .

O alta mare nedumerire pentru mine este de ce sunt barbatii atat de neglijenti cu sanatatea lor? Si mai ales de ce ne agitam noi pe langa ei mai mult decat e cazul? Unul din motivele de divort la prietena mea au fost certurile interminabile pe tema alimentaitiei sotului ei si a faptului ca mereu neglija sa isi ia medicamentele , din cauza ca avusese un infarct si are diabet necesitand tratament si regim strict.Sau alt exemplu foarte des intalnit al barbatului care trebuie dus in camasa de forta la medic. Si nu vorbesc aici de vreun control de rutina , pentru ca la noi la romani acest obicei este de domeniul science fiction. Este vorba ca amana un control la doctor oricat de rau s-ar simti.

Dragele mele, dragii mei domni, as vrea sa aud parerile voastre. Mai ales de la distinsii domni mi-ar placea sa aud cateva opinii. Si mai ales mi-ar placea sa vina cineva si cu solutii la aceste probleme. Si nu uitati ca frumusetea vine din suflet si infloreste doar in armonie!
o seara linistita!

Dupa 40...

Dimineata m-am trezit un pic bosumflata. Nu m-am simtit prea bine ultimele doua zile si starea mea nu era una chiar foarte buna. Dar, am aruncat un ochi pe geam si am vazut ca afara era senin. Am auzit ca si vremea va fi frumoasa astazi, asa ca, un pic am inceput sa ma destind.

Mi-am luat cafeaua si m-am asezat la birou. Am dat cu ochii de lacramioarele pe care mi le-a cumparat iubitul meu vineri si ,care, credeam ca nu vor mai inflori. Erau cat se poate de inflorite si miroseau extraordinar. Mi-a tresarit inima de bucurie, si mi s-a umplut sufletul de parfumul lor. Cred ca mirosul de lacramioare este cel mai placut miros.

Iau oglinda sa ma machiez si observ ca un cret (si nu ma refer la vreo suvita) mi-a aparut in coltul ochilor. Eu "cret" spun la cuvantul acela... pe care nu prea pot sa-l pronunt...adica..."rid". Ma intristez si ma simt batrana. Dar ,din nou imi amintesc ca zilele trecute iubitul meu mi-a sarutat ochii si mi-a spus ca am cei mai frumosi ochi din lume. Ma uit din nou in oglinda si parca ridul acela a disparut. Intr-adevar arat destul de bine pentru cei 42 de ani pe care ii voi implini acusi. Vai de mine! Sper ca nu intru in criza femeilor de 40 de ani!

Ma uit din nou pe fereastra. Afara este atat de frumos, copacii au inceput sa infrunzeasca, peste cateva zile incepe cea mai frumoasa luna din an pentru mine si eu imi fac griji pentru un rid. Na, ca am resuit sa pronunt si cuvantul acela! Or sa mai apara, si, dupa ele, multe alte probleme specifice varstei. Dar, ma gandesc ca acum inca sunt tanara, iubitul meu imi spune ca am cei mai frumosi ochi din lume si afara e soare si infrunzesc copacii...Ce pot sa-mi doresc mai mult decat atat?De ce sa ma intristez?

Va astept, doamnelor trecute de 40 de ani sa imi impartasiti din experientele voastre de viata. Sa-mi spuneti cum e sa treci prin aceasta perioada, care, totusi, pana la urma, are farmecul ei.
Si, nu uitati ca frumusetea vine din suflet si infloreste numai in armonie!
O seara linistita!