Carti...

Dragii mei!
Zilele trecute stateam la taclale cu iubitul meu, despre carti, despre ce am mai citit fiecare in tineretile noastre, el fiind un mare amator de lectura. Din una in alta ma intreaba:
-Dar tu de ce nu mai citesti? As putea sa-ti recomand cateva carti din biblioteca mea. Si incepu sa-mi insire cateva titluri de carti. Se opri la un momentdat, vazandu-ma ca afisez un dezinteres total.

Acum stau si ma intreb: de ce mi-am pierdut total interesul pentru lectura? De ce, cu ceva ani in urma, incepeam o carte si pana nu o terminam nu ma induram sa ma dezlipesc de ea? Nu vreau sa ma laud, dar, pot spune ca am citit destul de mult pana la o anumita varsta ,cand, interesul meu pentru lectura a inceput sa scada putin cate putin. Si, probabail, ca mine ,mai sunt multi . Nu mai spun de adolescenti si copii ,pentru care cititul este o adevarata pedeapsa. De ce oare?

O fi de vina evolutia tehnologiei, aparitia internetului, care ofera posibilitati nelimitate de informare in aproape toate domeniile? Televiziunea care ne ofera o mare varietate de programe (credem noi!),si care ne acapareaza putinul timp ramas de nu mai avem timp pentru citit? Ctegoric NU! Pentru ca mai sunt si oameni care inca mai citesc carti si nu sunt impotriva tehnologiei. Chiar daca sunt in numar din ce in ce mai mic ei totusi exista.

Toamna trecut am fost in Olanda, o tara care are cel putin 100 de ani in fata noastra in materie de civilizatie si dezvoltare. Am fost profund impresionata de faptul ca ,in autobuze, in metrou, in tren am vazut oameni care citeau. Carti adevarate. Pentru mine a fost o imagine cel putin ciudata sa vad ca, intr-un vagon de tren, cel putin jumatate din calatori erau cu cartile pe brate. Ma simteam ca intr-o sala de lectura. Si ,mai ales, ce m-a uimit mai tare a fost ca am vazut foarte multi tineri citind. Si acum ma intreb din nou: noi , romanii de ce nu mai citim?

Promit ca o sa incerc de acum sa-mi rezerv macar o jumatate de ora zilnic, seara , inainte de culcare sa citesc cateva pagini de carte si sa redescopar frumustea si relaxarea in rasfoitul paginilor de hartie, si nu a link-urilor de pe net pline de tot felul de reclame care de care mai agresive, sa imi inchipui cu ochii mintii scene dintr-un roman, si sa nu imi mai obosesc vederea pana seara tarziu in fata monitorului. O sa incep cu "Fiul risipitor" care, pentru mine a fost cea mai frumoasa carte citita de mine in tinerete.Asa o sa fac!

Frumusetea vine din suflet si infloreste numai in armonie!
O seara linistita!

Leapsa cu ceai

Dragii mei!

Am primit o leapsa cu ceai de la draga mea Anca, care nu stiu cum functioneaza. Banui ca ar trebui sa spun cate ceva despre mine si ceai.
O sa spun ca sunt o mare amatoare de ceai, imi place foarte mult ceaiul.In tineretile mele am citit "Shogun"sieram fascinata de ceremonia ceaiului, practicata cu atat maiestrie de adevaratele gheise, si nu numai. Ceea ce pentru noi este niste apa fiarta in care punem niste frunze si bem pur si simplu , pentru japonezi ceremonia ceaiului este un adevrat cult.

Imi place foarte tare sa prepar ceai de maramya (este ceaiul meu preferat ), sa fumez narghilea si sa ascult muzica orientala. Recomand cu caldura ceaiul de maramya. Se gaseste mai greu ( numai la magazinele cu specific arabesc). Am tot incercat sa aflu daca o fi bun si de leac dar nu am gasit pe nicaieri. Apoi ceiaul de menta este foarte bun. Mai ales cel din menta verde. Am baut mai demult un amestec extraordinar de bun de ceai de menta verde, busuioc si cateva frunzede feriga. Se spune ca feriga este un foarte bun calmant. Dar ATENTIE! In cantitati mari este foarte toxic! Asa ca... mai bine fara feriga!

Mie imi place ceaiul indulcit cu miere de albine. Mai ales ceaiul de de tei indulcit cu miere , putin rom, lamaie si putina coaja rasa de portocale. Iarna este un adevarat deliciu. Apoi mai este ceaiul englezesc pe care il ador sa-l beau impreuna cu cateva fursecuri alaturi. Ce poate fi mai placut si mai linistitor decat o mica sporovaiala cu cana de ceai in mana si cateva prajiturele?

Iar acum pe timp de vara ceaiul de macese este pentru mine mai bun decat orice suc. Racit cu cuburi de gheata este extraordinar.

Despre ceai am mai postat asa ca nu o sa mai criu prea multe decat ca mie imi place. Imi place sa-l si prepar, pentru ca ma relaxeaza , imi place sa-l si beau pentru ca imi ofera cateva momente de liniste si adevarata placere sa stau, de exemplu, cu iubitul meu de vorba la o cana cu ceai.
Dau mai departe aceasta leapsa prietenei mele Miha Prajitureasa. Si nu uitati ca frumusetea vine din suflet si infloreste numai in armonie!

O seara linistita!

Intrebari existentiale 3.Fantezii...

Dragii mei!
Stateam zilele trecute cu iubitul meu si vegetam ca doua legume la soare. La asa moment de relaxare, zic, sa pun si niste muzica adecvata. Asa ca am pus niste muzica reiki.
Pe fondul unei ape curgatoare cu pasarele ciripind in fundal, o melodie foarte linistitoare. Il provoc pe iubitul meu:
- Incearca sa creezi o fantezie pe aceasta melodie.
Se uita la mine, apoi la imaginea de pe desktop-ul lui (care este imaginea de fata), imi zambeste intr-un anume fel si incepe:


-Mi-ar placea sa fiu aici, in Austria, dimineata, la rasaritul soarelui. Sa fie liniste...
-Si? Intreb eu curioasa.
-Sa nu se auda decat pasarile. Cerul sa fie senin, si aerul puternic de munte, iar eu undeva mai in spate pe malul lacului unde sa nu fie lume. Sa fie pustiu.
-Asa, si? intreb din ce in ce mai curioasa si mai insufletita, asteptand sa apar si eu pe undeva prin fantezia lui de pe malul lacului. Despuiata prin iarba...iar el sa se arunce asupra mea si sa facem amor nebun .
-Iar eu cu o tigara in coltul gurii... imi spune.
"Ooooo , vrea sa apara ca James Bond" imi spun in gand din ce in ce mai infierbantata.
-Asa si? Si?
-Si sa am unditele aruncate pe lac, pentru ca pescuitul trebuie inceput dimineata cat mai devreme imi spune, luandu-si un aer foarte savant.
Ooooops! What's this?
- Cum adica? Il intreb trezindu-ma brusc din aceasta "minune". Dar eu? Eu unde sunt, dragul meu, in fantezia ta?
Uitandu-se din nou la imaginea de pe desktop imi spune cu nonsalanta:
-Cum unde? Intr-una din cabanutele astea! Imi pregatesti mie micul dejun, draga mea.

-Ok, spun. Fii atent! Hai sa schimbam peisajul si melodia.
Pun o melodie cu un fundal cu valuri de mare. Melodia e superba. Il provoc din nou:
-Creeaza o fantezie pe aceasta melodie! ii spun, zambind mai provocator,sperand ca de data asta voi aparea si eu in fantezia lui.
-Daaaa, spune el lung, intrand deja in jocul meu. Ma si vad pe un iaht plutind asa fara tinta pe valurile oceanului.
"Ooooo, buuun" imi spun in gand vazandu-ma deja pe iaht, bineinteles ca dezbracata , el venind sa ma dea cu lotiune de plaja si apoi sa facem amor nebun acolo sus pe punte...sub soarele arzator.
-Si ? Il intreb cu speranta ca, macar de data asta vom avea aceeasi fantezie.
-Si bineinteles ca eu voi avea unditele aruncate in mare, pentru ca , nici nu stii ce pesti se pot prinde in ocean.
-Si eu? Eu unde sunt in fantezia ta, il intreb.
-Cum unde? Tu deja esti la curatat prima tura de peste. Apoi incepe sa rada, pantru ca imi vazuse deznadejdea in privire.
-Am glumit, iubire, imi spune. Cum credeai ca as putea face asa ceva?

Bineinteles ca glumind si fiind fantezii nu le-am luat in serios. Dar se nasc din nou intrebarile mele existentiale: Cum gandesc barbatii? Ce loc , sau, mai bine zis, cat loc mai ocupam noi in fanteziile lor? Ma gandesc ca daca ar fi fost vorba de Angelina Jolie sau Caterina Zeta Jones, sunt sigura ca ele nu ar mai fi aparut in planul doi la curatat peste.
Ce spuneti domnilor?
Astept raspunsuri pe aceasta tema, si pana atunci nu uitati ca frumusetea vine din suflet si infloreste numai in armonie!
O seara linistita! Si plina de fantezii....cu iubitele voastre....