Mare e gradina Ta, Doamne !

E vineri. Ma gandesc ca maine fiind sambata si mare pomenire a mortilor, sa merg si eu sa dau de pomana . Nu stiu care este randuiala la biserica pentru astfel de momente, asa ca sun pe matusa-mea sa-mi spuna ea ce si cum sa fac. Inteleg din spusele ei ca nu este nimic complicat, pot duce ceva mancare, un pic de vin , un pomelnic scris si bani. Zis si facut.

Pe un picior de plai...

Dragii mei,
Cand am revenit cu postarile pe blog, aveam de gand sa postez o indignare o data pe saptamana. Dar vede-se treaba ca, atata timp cat traiesc pe aceste "minunate" plaiuri mioritice , si aici ma refer la" mioritele" care apar din ce in ce mai des si in numar din ce in ce mai mare pe la posturile TV, nu pot sa raman indiferenta.

Olanda

Dragii mei,

Scriam intr-o postare, anul trecut, ca am avut marele noroc ca, acum doi ani, sa vizitez una din cele mai frumoase tari din Europa, si, poate, chiar din lume. Cautand zilele trecute prin mapa mea cu CD-uri, am dat si peste CD-ul cu pozele facute in Olanda. Asa ca m-am hotarat sa postez azi cateva poze din putinele dar frumoasele locuri vizitate de mine.
O sa incep cu palatul regal Het Loo situat in apropierea orasului Apeldoorn intr-un peisaj de vis.

Daca prostia ar durea....

Astazi aveam de gand sa postez altceva, dar in urma unui comentariu venit acum doua zile la postarea mea," Scrisoare de pisicuta", ma vad nevoita sa ii raspund "doamnei " de bine care vine cu niste acuzatii aduse la adresa mea, total nefondate.O sa redau comentariul ei asa cum a fost scris:

Anonim spunea...

"Eu ma intreb oare pana unde poate ajunge ignoranta unei femei? Tie nu iti este rusine sa scrii ca motanul Leo este al tau? Sta tolanit in 'CASA LUI MINOKI'? Daca ai fi avut o casa , ai fi ramas in ea. Iti precizez ca atat motanul, cat si casa este a Biancai, a ta NU VA FI nici macar in visurile tale.
Ce te mai invarti atata in jurul cozii pe blog si nu recunosti cine este de fapt 'iubitul tau'?
Poate iti este rusine? Poate nu vrei sa fii judecata de asa zisii prieteni blogosferi. Daca nu ai tu curaj, atunci nu incerca sa ma determini sa le povestesc eu la fiecare.
Iti aduc aminte, ca finuta mea Bianca, este o fetita foarte dulce si inteligenta,crescuta cu cei sapte ani de acasa si doar pentru asta nu iti spune in fata ceea ce ai merita. Un cadou de la tatal ei, primit in ziua de Craciun, intr-o perioada dificila, cu acordul lor de a tine lui pisoiul, nu iti da tie nici un drept de proprietate. Iti citesc articolele doar pentru a te tine sub control, ca nu imi faci nepoata sa sufere. Stii prea bine ca ea iti cunoaste blogul. La prima ta miscare gresita te voi face sa iti inghiti tot ceea ce vei spune!"

Inainte de a raspunde la comentariul tau, am si eu o intrebare: unde ai fost cand se preda gramatica, draga mea? Sau, poate, aerul de Italia ti-a umbrit memoria?

Si acum, punctual, iti raspund la comentariu cu promisiunea solemna ca este prima si ultima oara cand o fac. Blogul meu nu este un blog de mahala cum nici viata mea nu vreau sa o transform intr-una de mahala.Nici acum nu ti-as fi publicat comentariul din doua considerente: pe primul tocmai l-am mentionat, si al doilea a fost ca nu am vrut ca nepoata ta sa ajunga subiect de mahalagisme ieftine . Eu o respect si cred ca
observi ca, in continuare, din respect pentru ea, nici nu ii mentionez numele, spre deosebire de tine, care nu ai tinut cont ca poate acest comenatriu va ajunge public. Dar stii vorba aia: daca prostia ar durea...

In al doilea rand postarea aceea a fost scrisa pentru pisica, pentru ca ne-am gandit, eu si colega mea, ca poate se va indura cineva de ea sa o ia acasa. Nicidecum nu am avut intentia sa ma laud eu cu motanul meu si casa mea. Cei care imi citesc articolele sunt convinsa ca au inteles ca measjul era pentru pisica si nu pentru casa si Leo. Si din nou spun: daca prostia ar durea...

In al treilea rand nu am absolut nicio problema in a recunoaste cine este iubitul meu.
Dragii mei cititori "blogosferi", cum spune simpatica doamna mai sus, va anunt oficial ca iubitul meu este Iulian cu "Blogul' lui Iulian". Imi cer iertare, dragii mei cititori ,daca ati avut nopti nedormite, daca vietile voastre au fost date peste cap din cauza ca nu ati stiut cine este iubitul meu.Acum ca ati aflat acest ''mare'' secret sper ca imi veti citi in contiunuare postarile. Si din nou spun: daca prostia ar durea...

Si in ultimul rand, inceteaza, draga mea, cu amenintarile! Nu incerca sa sperii lupul cu pielea oii! Daca pana acum nu am avut nciun fel de reactie la toate prostiile tale si ale sotului tau,nu am facut-o, NU pentru ca mi-ar fi frica de tine sau de altcineva din familia ta ci pentru simplu fapt ca nu ma cobor la nivelul vostru. Ai grija la ceea ce faci si spui de acum incolo, pentru ca acum te amenint eu! Si o fac public: eu te amenint cu "LEGEA'', draga mea, s-ar putea sa ai niste mari surprize cand vei mai veni in tara.
Si iti mai spun ceva: nu uita ca mai presus de LEGEA scrisa ar trebui sa te temi de LEGEA Divina, pentru ca aceea te loveste cand nici nu te astepti, si loveste rau de tot.

Nu judeca , nu comenta si nu ameninta un om atata timp cat nu il cunosti, atata timp cat nu stii ce intentii are! Gandeste-te la repercursiuni, daca nu in ceea ce te priveste, macar la cei pe care ii tarai in mahalaua ta!
Si cu asta basta! Inchei aici pentru ca ,vorba unei prietene" blogosfere" ( apropo, draga mea, corect se spune "blogger"), incepe sa miroase urat la mine pe blog. Si la final o sa iti scriu toata cugetarea, in caz ca nu stii cum suna:
"Daca prostia ar durea, multi ar muri in chinuri mari."

Scrisoare de pisicuta

Dragii mei,
Am vorbit ieri cu Minoki, stapana acestui blog, si mi-a dat voie ca astazi sa postez eu in locul ei.

Pe mine ma cheama Mitza (Mitzoasca, cum ma striga Minoki si colega ei Gabi), sau Fetita, cum ma striga oamenii din cartier, sau Pisi cum imi spune doamna cu chioscul de de la coltul strazii.. Sunt o pisica de rasa pur stradala. As vrea sa va spun varsta, dar nu o stiu, pentru ca nu stiu sa calculez in anii vostri omenesti ,dar Minoki spune la toata lumea ca am in jur de un an. Cat o fi insemnand asta in anii nostri pisicesti, habar nu am.Locuiesc ziua intr-un magazin pentru ca doua fete miloase,adica Minoki si Gabi, s-au indurat de mine si m-au adapostit de frig, si imi dau de mancare, dar seara stau pe strada .

Am vrut sa scriu si eu astazi in speranta ca cineva cu suflet o sa vrea sa ma adopte. Viata mea este destul de grea pe strada. Chiar saptamana trecuta am luat bataie de la motanul din capatul strazii. M-am aparat eu cat am putut, dar sunt fata si nu prea am putere sa dovedesc un ditamai cotoi.
Am aparut a doua zi cu un ochi umflat si doua zgarieturi pe nas de au stat fetele mele triste toata ziua din cauza mea. Nu eu am vrut bataie.El s-a legat de mine.
Dar nu asta este problema mea cea mai mare. Cand cand o mai veni cotoiul o sa o rup la fuga, si o sa ma ascund pe unde pot eu mai bine. Problema mea cea mai mare este frigul. Ziua stau la fete in magazin. Gabi imi cumpara mereu bobite , Minoki ma rasfata si ea, dar cand vine seara si trebuie se plece acasa, atunci incepe cosmarul meu. As face orice sa nu ma dea afara din magazin. Ma ascund printre cutii, ma uit cu niste ochi rugatori la ele, doar, doar s-or indura de mine. Dar Gabi spune mereu ca nu se poate. Eu le cred si nu ma supar. Pentru ca au ele motivele lor. Sun bucuroasa ca macar ziua pot sta si eu un pic la caldura si sa mananc mancare pisiceasca fara sa fiu nevoita sa umblu prin tomberoanele de gunoi.

Minoki povesteste mereu de motanul ei, Leo, cum face nazbatai prin casa si cum sta toata ziua tolanit si doarme ca un "porc", zice ea, si apoi rade. Cum o fi oare sa dormi ca un "porc"?Cand povesteste ea imi inchipui ca sunt intr-o casa ca a lui Minoki ca ma joc si fac tot felul de ghidusii ca dorm si eu ca un "porc" si mai ales imi inchipui cum vine seara si nu mai trebuie sa stau afara si sa tremur de frig si de frica cotoiului cel rau din coltul strazii.

Asa ca, dragii mei, daca stiti pe cineva care ar dori sa ma ia acasa sa stiti ca sunt o pisicuta blanda. Am un singur mare defect: sunt cam mancacioasa.Dar sa stiti ca nu fac mofturi la mancare. In rest nu cred ca o sa aveti probeleme cu mine. As face orice ca sa va inveselesc si sa fiti fericiti alaturi de mine. Va pup pe toti cu drag si astept sa imi dati vesti bune!
Pisicuta Mitza

P.S. O sa o mai rog pe Minoki sa ma lase sa va mai scriu, sa va mai povestesc cum mai este viata mea!

Indignarea saptamanii

Mi-am propus ca de acum incolo , o data pe saptamana, sa postez "Indignarea saptamanii". Va fi o postare despre ce ma revolta pe mine in tara asta.

Asa ca saptamana asta o sa fiu indignata pentru faptul ca suntem un popor ca o lada de gunoi. Sa ma ierte onoratul public cititor dar m-am saturat sa inghit atatea porcarii. Si nu ma refer la cele televizate sau politice ,sau mai stiu eu de care, ci la cele strict alimentare. Toata lumea striga ca mancam si ne imbolnavim de la alimente pline de conservanti si de faimoasele E-uri, pline de zaharuri si alte chestii de nici macar nu le pot pronunta numele.Ca trebuie puse etichete pe produsele ce contin conservanti. Asa si? Ne vom simti noi mai linistiti stiind ca un salam, de exemplu, are cu 10 % mai putini nitrati sau nitiriti decat altul? Asta in conditiile in care oricum toate mezelurile romanesti contin cantitati cu mult mai mari decat limitele admise?

In august am deschis un magazin cu produse naturiste. Am adus in magazin ceaiuri de la 4 firme diferite. Eu sunt o mare amatoare de ceai, mai ales de cand am primit de la iubitul meu o cana electrica ,beau si mai mult ceai decat inainte. Nu sunt o mare fana a ceaiurilor cu arome pentru ca si acelea contin conservanti dar am vrut sa incerc de la toate patru aroma de fructe de padure, pentru ca gustul de fructe de padure este preferatul meu. A fost o mare dezamagire pentru mine sa constat ca fiertura aceea nu avea nimic in comun cu fructele de padure, desi eticheta cu continutul de aroma sintetica exista.

Citisem pe net mai demult despre ceaiurile Teekanne, o firma austriaca . Am vrut sa aduc si eu la un momentdat in magazin dar mi s-a parut a fi prea scump . Am gasit intamplator intr-un supermarket aceste ceaiuri si am cumparat de curiozitate o cutie. Era un ceai de zmeura. Cand am baut prima cana de ceai am avut o adevarat revelatie. Mi se parea incomparabil cu gustul de ceaiurilor noastre autohtone. Si tot cautam pe cutie sa vad continutul de arome si conservanti si, culmea, nu am gasit.

Si acum vine indignarea mea: cum se poate ca un ceai de zmeura sa aibe gust de zmeura si fara adaos de arome sintetice, si ceaiuri de la firme precum Fares sau Hofigal, firme cu renume in Romania sa aibe acel gust de fiertura de sosete nespalate? Ca sa nu mai vorbim de gramaj. Un plic de ceai Teekanne are 2.5 g iar unul de Fares, de ex., are 1 g. Asa ca, facand raportul pret- calitate- cantitate, ceaiul Teekanne este de departe cu mult mai bun decat ceaiul nostru romanesc. Si cand ma gandesc ca m-am referit aici numai la ceai. Un produs pe care il consumam optional. Dar ce ne facem cu alimentele???

I am back

Dragii mei,
Aseara im verificam mail-urile din ultima vreme si am fost placut surprinsa sa gasesc doua comentarii la una din postarile mele de anul trecut. Atunci mi s-a facut un dor sa scriu din nou. Asa ca am hotarat sa reiau postarile. Desi ma gandesc la alt format o sa incerc sa fiu mai consecventa.

Inainte de toate, multumesc celor ce mi-au citit postarile anul trecut, celor ce m-au criticat , chiar si celei care m-a facut proasta pentru ca imi urez singura "La multi ani!" de ziua mea. Si nu pentru ca m-a facut proasta, ci pentru ca mi-a citit postarea.

Doresc sa le felicit din toata inima pe Miha Prajitureasa, prietena mea si stapana blogului "Dulciuri fel de fel", si pe Angela cu "Diamond and rust" pentru postari. As vrea sa-i critic pe Iulian cu "Blogu lui Iulian" ,si Anca cu " Jurnal de 40 de ani" pentru delasare, dar nu pot. Pentru ca suntem in aceeasi barca. A lenesilor . Nu pot decat sa sper ca o sa-i vad din nou la treaba si pe ei. Eu promit ca voi scrie de acum cat mai des posibil.

A fost un an zbuciumat cu foarte multe evenimente . Peste unele am trecut cu bine, peste altele mai putin bine, dar cu speranta ca anul acesta va fi mai bun decat cel ce a trecut. Si va doresc tutror celor ce treceti pe aici sa aveti un an plin de impliniri!

La multi ani, de ziua mea!

Astazi este ziua mea. Implinesc 42 de ani. Cele mai tinere ar spune ''mult". Eu nu ma simt de 42 de ani. Desi am ceva probleme de sanatatae inca simt ca am puterea de a mai face lucruri noi. In curand o sa deschid un mic magazin cu produse naturiste. Este visul meu de vreo 2-3 ani. Am alaturi de minepe iubitul meu, care m-a sustinut si ajutat in aceste proiect. Recunosc ca singura mi-ar fi fost destul de greu sa reusesc in aceasta tara, care te "ajuta" sa falimentezi inainte de a incepe o afacere.

Acum cand scriu aceste randuri ma gandesc ca in ultima vreme am tot fost coplesita de tot felul de probleme si m-am lasat dusa de val, fara sa vad , totusi si partea plina a paharaului. Trecand peste necazurile inerente alea vietii de zi cu zi am uitat sa ma bucur ca, inca mai am curaj sa fac lucurui noi, ca am alaturi un barbat care ma iubeste si ma sprijina in tot ceea mi-am propus, ca sunt inconjurata de cativa prieteni adevarati cu care voi petrece ziua de azi.
Dupa parerea mea sunt cateva lucurui suficiente pentru a descoperi ca viata poate fi si frumoasa.
Asa ca....
La multi ani, Minodoro, de ziua ta!

Carti...

Dragii mei!
Zilele trecute stateam la taclale cu iubitul meu, despre carti, despre ce am mai citit fiecare in tineretile noastre, el fiind un mare amator de lectura. Din una in alta ma intreaba:
-Dar tu de ce nu mai citesti? As putea sa-ti recomand cateva carti din biblioteca mea. Si incepu sa-mi insire cateva titluri de carti. Se opri la un momentdat, vazandu-ma ca afisez un dezinteres total.

Acum stau si ma intreb: de ce mi-am pierdut total interesul pentru lectura? De ce, cu ceva ani in urma, incepeam o carte si pana nu o terminam nu ma induram sa ma dezlipesc de ea? Nu vreau sa ma laud, dar, pot spune ca am citit destul de mult pana la o anumita varsta ,cand, interesul meu pentru lectura a inceput sa scada putin cate putin. Si, probabail, ca mine ,mai sunt multi . Nu mai spun de adolescenti si copii ,pentru care cititul este o adevarata pedeapsa. De ce oare?

O fi de vina evolutia tehnologiei, aparitia internetului, care ofera posibilitati nelimitate de informare in aproape toate domeniile? Televiziunea care ne ofera o mare varietate de programe (credem noi!),si care ne acapareaza putinul timp ramas de nu mai avem timp pentru citit? Ctegoric NU! Pentru ca mai sunt si oameni care inca mai citesc carti si nu sunt impotriva tehnologiei. Chiar daca sunt in numar din ce in ce mai mic ei totusi exista.

Toamna trecut am fost in Olanda, o tara care are cel putin 100 de ani in fata noastra in materie de civilizatie si dezvoltare. Am fost profund impresionata de faptul ca ,in autobuze, in metrou, in tren am vazut oameni care citeau. Carti adevarate. Pentru mine a fost o imagine cel putin ciudata sa vad ca, intr-un vagon de tren, cel putin jumatate din calatori erau cu cartile pe brate. Ma simteam ca intr-o sala de lectura. Si ,mai ales, ce m-a uimit mai tare a fost ca am vazut foarte multi tineri citind. Si acum ma intreb din nou: noi , romanii de ce nu mai citim?

Promit ca o sa incerc de acum sa-mi rezerv macar o jumatate de ora zilnic, seara , inainte de culcare sa citesc cateva pagini de carte si sa redescopar frumustea si relaxarea in rasfoitul paginilor de hartie, si nu a link-urilor de pe net pline de tot felul de reclame care de care mai agresive, sa imi inchipui cu ochii mintii scene dintr-un roman, si sa nu imi mai obosesc vederea pana seara tarziu in fata monitorului. O sa incep cu "Fiul risipitor" care, pentru mine a fost cea mai frumoasa carte citita de mine in tinerete.Asa o sa fac!

Frumusetea vine din suflet si infloreste numai in armonie!
O seara linistita!

Leapsa cu ceai

Dragii mei!

Am primit o leapsa cu ceai de la draga mea Anca, care nu stiu cum functioneaza. Banui ca ar trebui sa spun cate ceva despre mine si ceai.
O sa spun ca sunt o mare amatoare de ceai, imi place foarte mult ceaiul.In tineretile mele am citit "Shogun"sieram fascinata de ceremonia ceaiului, practicata cu atat maiestrie de adevaratele gheise, si nu numai. Ceea ce pentru noi este niste apa fiarta in care punem niste frunze si bem pur si simplu , pentru japonezi ceremonia ceaiului este un adevrat cult.

Imi place foarte tare sa prepar ceai de maramya (este ceaiul meu preferat ), sa fumez narghilea si sa ascult muzica orientala. Recomand cu caldura ceaiul de maramya. Se gaseste mai greu ( numai la magazinele cu specific arabesc). Am tot incercat sa aflu daca o fi bun si de leac dar nu am gasit pe nicaieri. Apoi ceiaul de menta este foarte bun. Mai ales cel din menta verde. Am baut mai demult un amestec extraordinar de bun de ceai de menta verde, busuioc si cateva frunzede feriga. Se spune ca feriga este un foarte bun calmant. Dar ATENTIE! In cantitati mari este foarte toxic! Asa ca... mai bine fara feriga!

Mie imi place ceaiul indulcit cu miere de albine. Mai ales ceaiul de de tei indulcit cu miere , putin rom, lamaie si putina coaja rasa de portocale. Iarna este un adevarat deliciu. Apoi mai este ceaiul englezesc pe care il ador sa-l beau impreuna cu cateva fursecuri alaturi. Ce poate fi mai placut si mai linistitor decat o mica sporovaiala cu cana de ceai in mana si cateva prajiturele?

Iar acum pe timp de vara ceaiul de macese este pentru mine mai bun decat orice suc. Racit cu cuburi de gheata este extraordinar.

Despre ceai am mai postat asa ca nu o sa mai criu prea multe decat ca mie imi place. Imi place sa-l si prepar, pentru ca ma relaxeaza , imi place sa-l si beau pentru ca imi ofera cateva momente de liniste si adevarata placere sa stau, de exemplu, cu iubitul meu de vorba la o cana cu ceai.
Dau mai departe aceasta leapsa prietenei mele Miha Prajitureasa. Si nu uitati ca frumusetea vine din suflet si infloreste numai in armonie!

O seara linistita!

Intrebari existentiale 3.Fantezii...

Dragii mei!
Stateam zilele trecute cu iubitul meu si vegetam ca doua legume la soare. La asa moment de relaxare, zic, sa pun si niste muzica adecvata. Asa ca am pus niste muzica reiki.
Pe fondul unei ape curgatoare cu pasarele ciripind in fundal, o melodie foarte linistitoare. Il provoc pe iubitul meu:
- Incearca sa creezi o fantezie pe aceasta melodie.
Se uita la mine, apoi la imaginea de pe desktop-ul lui (care este imaginea de fata), imi zambeste intr-un anume fel si incepe:


-Mi-ar placea sa fiu aici, in Austria, dimineata, la rasaritul soarelui. Sa fie liniste...
-Si? Intreb eu curioasa.
-Sa nu se auda decat pasarile. Cerul sa fie senin, si aerul puternic de munte, iar eu undeva mai in spate pe malul lacului unde sa nu fie lume. Sa fie pustiu.
-Asa, si? intreb din ce in ce mai curioasa si mai insufletita, asteptand sa apar si eu pe undeva prin fantezia lui de pe malul lacului. Despuiata prin iarba...iar el sa se arunce asupra mea si sa facem amor nebun .
-Iar eu cu o tigara in coltul gurii... imi spune.
"Ooooo , vrea sa apara ca James Bond" imi spun in gand din ce in ce mai infierbantata.
-Asa si? Si?
-Si sa am unditele aruncate pe lac, pentru ca pescuitul trebuie inceput dimineata cat mai devreme imi spune, luandu-si un aer foarte savant.
Ooooops! What's this?
- Cum adica? Il intreb trezindu-ma brusc din aceasta "minune". Dar eu? Eu unde sunt, dragul meu, in fantezia ta?
Uitandu-se din nou la imaginea de pe desktop imi spune cu nonsalanta:
-Cum unde? Intr-una din cabanutele astea! Imi pregatesti mie micul dejun, draga mea.

-Ok, spun. Fii atent! Hai sa schimbam peisajul si melodia.
Pun o melodie cu un fundal cu valuri de mare. Melodia e superba. Il provoc din nou:
-Creeaza o fantezie pe aceasta melodie! ii spun, zambind mai provocator,sperand ca de data asta voi aparea si eu in fantezia lui.
-Daaaa, spune el lung, intrand deja in jocul meu. Ma si vad pe un iaht plutind asa fara tinta pe valurile oceanului.
"Ooooo, buuun" imi spun in gand vazandu-ma deja pe iaht, bineinteles ca dezbracata , el venind sa ma dea cu lotiune de plaja si apoi sa facem amor nebun acolo sus pe punte...sub soarele arzator.
-Si ? Il intreb cu speranta ca, macar de data asta vom avea aceeasi fantezie.
-Si bineinteles ca eu voi avea unditele aruncate in mare, pentru ca , nici nu stii ce pesti se pot prinde in ocean.
-Si eu? Eu unde sunt in fantezia ta, il intreb.
-Cum unde? Tu deja esti la curatat prima tura de peste. Apoi incepe sa rada, pantru ca imi vazuse deznadejdea in privire.
-Am glumit, iubire, imi spune. Cum credeai ca as putea face asa ceva?

Bineinteles ca glumind si fiind fantezii nu le-am luat in serios. Dar se nasc din nou intrebarile mele existentiale: Cum gandesc barbatii? Ce loc , sau, mai bine zis, cat loc mai ocupam noi in fanteziile lor? Ma gandesc ca daca ar fi fost vorba de Angelina Jolie sau Caterina Zeta Jones, sunt sigura ca ele nu ar mai fi aparut in planul doi la curatat peste.
Ce spuneti domnilor?
Astept raspunsuri pe aceasta tema, si pana atunci nu uitati ca frumusetea vine din suflet si infloreste numai in armonie!
O seara linistita! Si plina de fantezii....cu iubitele voastre....

Intrebari existentiale 2

Dragii mei!
In primul rand ma adresez din nou celor care m-au intrebat de ce nu mai postez . Viata mea e un pic data peste cap in utlima vreme, incerc sa ma ordonez si sa fac fata timpului care este nemilos cateodata si trece atat de repede pe langa mine incat nici nu imi dau seama cand e luni si cand vine weekend-ul. O sa incerc sa postez mai des desi imi este destul de greu.

As vrea sa continui seria intrebarilor "existentiale" la cererea prietenelor mele care mi-au citit ultima postare. Am tot cautat pe ici pe colo raspunsuri. Am vorbit si cu iubitul meu pe aceasta tema. Inca nu reusesc sa dau raspuns unor intrebari . De ce nu sunt barbatii ca noi femeile? Sau, de ce nu suntem noi ca ei? Pentru asta o sa incerc un experiment cu iubitul meu. Pret de cateva zile o sa incerc sa intru in pielea lui si el intr-a mea. Stiti, ca in emisiunea aceea "Schimb de mame". A mea se va intitula "Schimb de sex".

Drept urmare, pret de cateva zile eu o sa incerc sa ma port ca un barbat. Nu stiu daca o sa imi iasa , dar eu o sa incerc. Macar sa vad si eu cum e sa te trezesti dimineata sa imbraci ceva pe fuga , nu conteaza ce, doar atat cat sa nu iesi goala pe strada, sa renunt la oglinditul de dimineata de cel putin jumatate de ora, in timp ce el imi va lua locul in fata oglinzii sa isi analizeze fiecare rid, fiecare fir din spranceana, daca a crescut la locul ei. Isi va asorta corect, chilotii cu maieul si sosetele, pentru ca, de restul, nici nu se pune problema. Si daca ma gandesc bine... cred ca o sa-l rog sa se si epileze. Sau mai bine nu! Stiti vorba aceea: "Don't push your luck!"

O sa ies din casa cu mainile fluturande in timp ce el isi va luao geanta in care va avea: un pachet de servetele umede, unul uscat, chei, portofel, telefon, o sticla cu apa (ca doar trebuie sa se hidrateze ), un deodorant , parfumul pentru un refresh peste zi, balsamul de buze, guma de mestecat, tigari, bricheta, si multe altele necesare, sau intuile dar pe care, noi femeile, le caram zilnic dupa noi in imensele noastre posete, doare poentru ca suntem niste doamne respectabile.

Seara o sa ies cu fetele la o terasa. O sa incerc sa bag in mine macar un litru de bere, pentru ca eu nu beau de fel. Dar o sa incerc macar asa pentru aroma aceea de alcool amestecata cu tutun ( o sa si pufai ca un furnal) si apoi o sa ma duc sa-l sarut indelung in semn de multumire pentru ca a fost atat de dragut si a facut cumparaturile in drum spre cara , a gatit, si a mai facut si cate ceva prin casa. Nu conteaza ca, saracul, e obosit mort ca de abia se tine pe picioare. O sa-l provoc si la o partida de sex nebun, sa vada el ce femeie are langa dansul.

Dar acum stau si ma gandesc. Oare el va putea sa duca pana la capat aceste experiment? Chair sunt curioasa. Sau poate eu voi fi cea care va ceda prima?
O sa va tin la curent. Pana atunci nu uitati ca frumusetea vine din suflet si infloreste numai in armonie!
O seara linistita!

Premiu

Dragii mei!
Am constatat astazi cu bucurie, ca am mai primit un premiu. Si cu rusine as spune, pentru ca nu prea am mai fost activa in ultima vreme.
Premiul vine de la draga mea Anca, careia ii multumesc si ii promit ca voi reveni cu o postare cat de curand.

Acest premiu il dedic mai departe prieteni mele Miha "Cofetareasa" si blogului "tisport.blogspot.com " cu felicitarile mele!

Intrebari existentiale

Vorbeam aseara cu o mai veche prietena a mea. Are 50 de ani si este proaspat divortata. Vorbeam despre barbati in general. Incercam sa dam niste raspunsuri la niste intrebari vis a vis de unele proaste obiceiuri masculine. Ei ar spune ca sunt lucruri fara importanta carora le dam noi amploare, sau ca sa citez, "faceti din tantar armasar". Lucruri marunte pentru ei dar importante pentru noi, din cauza carora acumulam tensiuni de-a lungul timpului, tensiuni care de mult ori duc la adevarate drame.

De exemplu: ce ne facem cu barbatul metrosexual, genul de barbat care tremura de placere in fata unui costum Armani, sau sta la cosmetica mai mult decat o femeie, si ce ne facem cu barbatul neingrijit cu care trebuie sa ducem adevarate lupte sa-si schimbe tricoul sau, si mai grav, sa te intrebe cu o privire inocenta de ce trebuie sa isi schimbe sosetele zilnic?
Niciunul nici altul nu ne avantajeaza. Primul iti da senzatia ca te eclipseaza, si te obliga sa straduiesti si mai mult sa arati bine ( ca, deh, doar esti femeie!), iar cu al doilea te saturi de luptele duse ca sa se barbiereasca, sa faca un dus si sa arate cate de cat ingrijit .

O alta mare nedumerire pentru mine este de ce sunt barbatii atat de neglijenti cu sanatatea lor? Si mai ales de ce ne agitam noi pe langa ei mai mult decat e cazul? Unul din motivele de divort la prietena mea au fost certurile interminabile pe tema alimentaitiei sotului ei si a faptului ca mereu neglija sa isi ia medicamentele , din cauza ca avusese un infarct si are diabet necesitand tratament si regim strict.Sau alt exemplu foarte des intalnit al barbatului care trebuie dus in camasa de forta la medic. Si nu vorbesc aici de vreun control de rutina , pentru ca la noi la romani acest obicei este de domeniul science fiction. Este vorba ca amana un control la doctor oricat de rau s-ar simti.

Dragele mele, dragii mei domni, as vrea sa aud parerile voastre. Mai ales de la distinsii domni mi-ar placea sa aud cateva opinii. Si mai ales mi-ar placea sa vina cineva si cu solutii la aceste probleme. Si nu uitati ca frumusetea vine din suflet si infloreste doar in armonie!
o seara linistita!

Dupa 40...

Dimineata m-am trezit un pic bosumflata. Nu m-am simtit prea bine ultimele doua zile si starea mea nu era una chiar foarte buna. Dar, am aruncat un ochi pe geam si am vazut ca afara era senin. Am auzit ca si vremea va fi frumoasa astazi, asa ca, un pic am inceput sa ma destind.

Mi-am luat cafeaua si m-am asezat la birou. Am dat cu ochii de lacramioarele pe care mi le-a cumparat iubitul meu vineri si ,care, credeam ca nu vor mai inflori. Erau cat se poate de inflorite si miroseau extraordinar. Mi-a tresarit inima de bucurie, si mi s-a umplut sufletul de parfumul lor. Cred ca mirosul de lacramioare este cel mai placut miros.

Iau oglinda sa ma machiez si observ ca un cret (si nu ma refer la vreo suvita) mi-a aparut in coltul ochilor. Eu "cret" spun la cuvantul acela... pe care nu prea pot sa-l pronunt...adica..."rid". Ma intristez si ma simt batrana. Dar ,din nou imi amintesc ca zilele trecute iubitul meu mi-a sarutat ochii si mi-a spus ca am cei mai frumosi ochi din lume. Ma uit din nou in oglinda si parca ridul acela a disparut. Intr-adevar arat destul de bine pentru cei 42 de ani pe care ii voi implini acusi. Vai de mine! Sper ca nu intru in criza femeilor de 40 de ani!

Ma uit din nou pe fereastra. Afara este atat de frumos, copacii au inceput sa infrunzeasca, peste cateva zile incepe cea mai frumoasa luna din an pentru mine si eu imi fac griji pentru un rid. Na, ca am resuit sa pronunt si cuvantul acela! Or sa mai apara, si, dupa ele, multe alte probleme specifice varstei. Dar, ma gandesc ca acum inca sunt tanara, iubitul meu imi spune ca am cei mai frumosi ochi din lume si afara e soare si infrunzesc copacii...Ce pot sa-mi doresc mai mult decat atat?De ce sa ma intristez?

Va astept, doamnelor trecute de 40 de ani sa imi impartasiti din experientele voastre de viata. Sa-mi spuneti cum e sa treci prin aceasta perioada, care, totusi, pana la urma, are farmecul ei.
Si, nu uitati ca frumusetea vine din suflet si infloreste numai in armonie!
O seara linistita!