sâmbătă, 12 martie 2011

Primul meu zbor

Postarea de astazi o dedic lui Traian, care va zbura la vara cu avionul, cu urarea: Traiane, curaj, ca nu e necuratul chiar asa de negru!
V-ati prins ca e vorba de primul meu zbor cu avionul, o experienta care merita povestita zic eu...

Era cu un an  jumate in urma cand am plecat in Olanda.
Am ajuns la aeroport fix cu doua ore inainte de decolare pentru chek-in si cele necesare inaintea plecarii. Emotiile sunt mari, mult prea mari pentru mine, cu atat mai mult cu cat toti prietenii mei care au mai zburat cu avionul,  au tinut neaparat, pe langa incurajari, sa imi impartaseasca, in acelasi timp, fiecare din simtirile lui, traite la decolare sau aterizare.  Care mai de care cu: "o sa te doara capul", "o sa ti se infunde urechile'', " o sa te doara dupa cap", "ba nuuu", spune altcineva, "pe mine m-a durut in frunte, si am avut o senzatie de voma.''Eu am o senzatie ca o sa-mi dau duhul mai ales ca voi zbura singura. 

Dupe verificarile de rigoare de la biroul chek-in,  ajungem in fata detectorului de metale, unde prietena mea, care m-a insotit la aeroport, isi ia ramas de bun de la mine.
Fac ochii cat cepele, pentru ca eu credeam ca va merge cu mine sa-mi fluture batista pana in buza avionului.
-Pana aici am voie sa te conduc, imi spune.
-Vai de capul meu, si eu cum ma descurc mai departe?
-Dupa ce treci de poarta vei fi indrumata si vei avea indicatoare imi spune.

Ajung la detectorul de metale. Tin sa va spun ca afara erau aproape 30 de grade, desi eram in octombrie, iar eu eram incaltata cu cizme pentru ca, in Amsterdam, unde aveam sa zbor, stiam ca sunt in jur de 10- 15 grade. Imi scot ceasul de la mana, predau bagajul, poseta si trec. Blestemata de poarta incepe sa tiuie pentru ca cizmele mele erau decorate cu ditamai cataramele de metal de care uitasem. De emotie. Un nene cu cascheta ma intoarce din drum si ma pune sa ma descalt. Ma uit la el de parca mi-ar fi cerut sa-mi dau chilotii jos de pe mine. Ma asez timid pe un scaun si ma descalt, sub privirile (bineintele cum e romanul nostru curios din fire), publicului ce statea la rand. Trec prin poarta, incaltata cu niste ciupici din niste pungute in picoare, si ma rog sa nu mai tiuie din nou blestemata de alarma pentru ca nu stiu daca mai sunt dispusa sa mai dezbrac ceva de pe mine. 
In sfarsit trec cu brio, ma asez pe scaun si ma incalt, bineinteles tot sub atenta supraveghere a celor ce stau la rand, imi iau bagajul si ma indrept spre poarta de unde vom fi imbarcati. Aeroportul mi se pare ceva imens si eu sunt ceva ...foarte mic. Tot drumul pana la avion m-am rugat sa am o femeie pe locul de langa mine. Imi inchipuiam momentul decolarii, cand o voi ruga sa ma lase sa o tin de mana si sa-mi spun tot arsenalul meu de rugaciuni la Cel de Sus , chiar daca voi fi asa aproape de El sa ma lasa sa ma intorc cu bine pe pamant.

In sfarsit ajung la poarta, de la care, un autobuz, din acela de pe vremuri, de navetisti, ne preia sa ne duca la avion. Inauntru este foarte cald si mult praf. Ajungem la avion si ne urcam unul cate unul. Stewardesele si comandantul avionului ne intampina cu un salut si un bun venit. Vreau sa raspund dar, din cauza emotiilor,  in loc de "buna ziua", imi iese un pitigaiat ascutit din gat. Ma asez pe locul meu si ma rog in continuare sa apara o femeie care sa ocupe unul din cele doua locuri de langa mine.

In sfarsit apar si posesorii celor doua scaune, decat ca, in loc de femeie, apar doi masculi, gen smecherasi de Dorobanti, cu camasile descheiate pana la buric, cu piepturile la vedere si proaspat epilate cu lanturi de aur la gat, cate trei la numar de fiecare. Cel de langa mine vorbeste la telefon in continuu. Cred ca e genul acela de persoana care se da mai ocupata decat este si, cu siguranta, mai importanta decat ar fi in realitate.. 

Intre timp eu am luat forma scaunului. De inclestata ce sunt nu cred ca ma mai poate ridica cineva de pe scaun decat doar daca ma dezloca de acolo. Nu ma mai misc, nu mai clipesc , nu mai respir, dar in schimb ma rog in continuare, daca Dumnezeu nu mi-a trimis  o femeie langa mine, macar sa am un zbor linistit. Vecinul meu, dupa ce a dat 5 telefoane in doua minute, se intoarce si ma intreaba cu un aer foarte interesant pe el:
-Auzi, oare stewardesele astea mai au parfumuri de vanzare? Ca mi-as lua si eu vreo doua. Ei, au pe dreacu, in avionul asta de rahat. Eu i-am zis lui cocalaru' asta sa mergem cu KLM da' el nu si nu! Mergem cu TAROM, ca e mai ieftin!
"Dar cu ce ti-am gresit eu, Doamne?"  ma intreb in sinea mea simtind ca-mi vine sa-l pocnesc pe smecherul  de langa mine, care intre timp s-a mai apucat sa mai dea un telefon ignorand chiar si avertismentul  stewardesei de a inchide celularul pe perioada zborului.
Deodata motoarele avionului se pun in miscare. Stewardesele se aseaza pe culoar si incep sa explice in romana si engleza prin cuvinte si mimica ce sa facem in caz de prabusire a avionului, cum sa ne punem mastile de oxigen unde si cum ne punem vestele de salvare si pe unde sa o luam la sanatoasa (daca mai apuca usile sa se deschida). "Buuun, exact asta imi lipsea acum! Dupa acest spectacol chiar m-am linistit", imi spun in gand in timp ce simt ca inima mea va exploda ca o grenada.
In sfarsit avionul se pune in miscare si...
                                                        va urma

26 comentarii:

coolnewz spunea...

si totusi avionul este muuuult mai sigur ca probabilitate de accident decit masina. Cu atit mai mult in Romania.

minoki spunea...

Coolnewz asa este , dar sa zbori pentru prima oara si , mai ales singura...Pentru mine a fost o experienta pe care nu o voi uita repede.

coolnewz spunea...

te cred, si eu am avut emotii la primul zbor dar drept este ca mai era cineva care-mi tot explica una-alta si-mi mai luam gindul de la ... prostii! :)

Traian spunea...

Hai ca partial, m-am linistit; poate am si eu noroc de doo piti...

corina spunea...

Minoki, eu de cate ori sunt nevoita sa zbor, sa stii ca de fiecare data am aceleasi emotii.Dar ma las in mainile celui Preainalt si am nadejde ca sunt protejata!
Iti doresc o Duminica cu pace!
Ps. Ce planuri ai pe maine?Te invit o ora la Sf.Liturghie!

Lumi RO spunea...

Acuma rad, dar imi imaginez fata ta! Vrem urmarea.

minoki spunea...

Coolnewz, daca ma puteam gandi la "prostii" , poate ma mai linisteam si eu.

minoki spunea...

Traiane, iti doresc sa ai doi barbati! Cu care sa ai ce vorbi.

minoki spunea...

Corina , multumesc de invitatie dat azi merg la parintii prietenului meu. O sa merg duminica viitoare. sa ai o zi frumoasa!

minoki spunea...

Lumi, eram buna de filmat atunci.

florinash spunea...

n-am avut ocazia sa merg niciodata cu avionul,dar dupa povestirea ta,incerc sa-mi imaginez prin ce emotzii ai trecut.in egala masura ma si amuz copios,ce stil de povestit ai''cocalarul'' si ce mai scrii tu aici. astept narabdator,celalalt sau celalalte episoade.in incheiere spun ca,una peste alta,ti-a prins bine experientza asta,NU?

minoki spunea...

Florinash, sincer? NU !

Miha spunea...

Daca tot i-ai dedicat postarea lui Traian, lasa-l draga sa treaca peste emotiile primului zbor impreuna cu 2 pitzi. :)))

FLORY spunea...

Siiiii? Astept cu nerabdare partea a doua,povestita in stil Minoki!Te pup si-ti doresc numai experiente placute!:))

ELENA spunea...

Minoki interesanta povestioara ta...
cam asa am patit si eu in 2007 cand
am mers pentru prima data cu avionul
in Elvetia,acum m-am obisnuit.
Sa ai o seara minunata!
Te pup dulce!

Mihai Motrescu spunea...

o sa zbor in mai la Viena si o sa fie si pentru mine prima data...cred o sa traiesc cam aceleasi emotii

minoki spunea...

Vai de mine, Miho, dar pot sa ma pun eu in calea fericirii lui? Eu ii doresc ca si colegele din spate si din fata de scaun sa fie tot piti.

minoki spunea...

Flory, un picut de rabdare. O seara frumoasa!

minoki spunea...

Elena eu nu am mai zburat de atunci si, sincer, nu cred ca as mai vrea.

minoki spunea...

Vaaai Mihai , urmatorul episod o sa ti-l deci tie atunci.

sophie spunea...

hmmm...mie tare mi-a placut, am avut o stare foarte interesanta, de bine :)

minoki spunea...

Sophie, fericito! dar de unde ti-a venit starea aia de bine?

Traian spunea...

Faptul ca tu ai avut colegi de zbor doi cocalari,
cred ca tine de noroc. Acelasi noroc ce-mi va oferi mie o companie selecta, adica doo intelectuale cu IQ-ul de peste 140...

minoki spunea...

Traiane, Doamne ajuta! Sa ajungem sanatosi pana la vara si sa ne povestesti si tu experienta ta, si sa ne spui, mai ales pe cine ai avut vecine(i) de scaun in avion.

aA spunea...

si eu am avut emotii si eram tot singura, dar stresul a durat doar pana am decolat si ne-am smuls de la sol.acolo sus era un soare superb si niste nori pufosi inalti ca niste ziduri prin care avionul parca facea slalom. m-am indragostit iremediabil de mijlocul asta de transport!
am mai zburat de atunci, cu aceeasi placere de fiecare data ;)

minoki spunea...

aA, nu cred ca m-as putea indragosti vreodata de acest mijloc de transport, desi, dupa cum spui si tu, sa zbori deasupra norilor e intr-adevar o experienta placuta.

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Trimiteți un comentariu