Povestiri din tomberon

- Bai , vezi ca vine una cu gunoiul! Vezi unde-l da, sa nu mai rascolim si a doua oara!

- Bine, sefu', am inteles!

Cred ca v-ati prins ca aia cu gunoiul eram eu. Decat ca nu aveam niciun gunoi la mine. Venisem disperata pentru ca dimineata aruncasem din greseala niste acte. Trebuia sa le recuperez musai, chiar daca asta insemna  sa rascolesc in gunoi. Desi e  intuneric afara, ma uit in stanga , ma uit in dreapta, sa nu ma vada vreun cunoscut. Intru timid in tarcul in care sunt asezate, de o parte si de alta, opt tomberoane de gunoi. Ma uit in primul  si observ ca e cam gol. Ma gandesc ca nu stiu ce sa fac pentru ca e cam inalt. Daca ma aplec prea tare risc sa cad si sa mai raman sa imi petrec noaptea acolo.

Atunci se apropie indraznet unul din ei. Era unul din cei doi boschetari. Respiratia mi se opreste de spaima timp de cateva secunde, dar gandul ca nu mai apuc sa gasesc actele ma insufleteste pe loc, asa ca intru in vorba, cu riscul de a-mi lua una peste ochi.

- Buna seara, dau eu politicos. Ati putea sa ma ajutati sa caut un sac cu gunoi ? L-am aruncat dimineata si trebuie neaparat sa-l gasesc.

Oamenii ma masoara din cap pana in picioare pentru ca imi inchipui ca nu mai vazusera pana atunci asa aratare imbracata cu cojoc nou,  cizme de piele,  ditamai caciula de vulpe pe cap si cu ochii beliti, sa ceara un sac cu gunoi. Imi dau seama de vorbele "inteligente", pe care le-am scos din gura, si le explic:

- Aveam niste acte acolo si trebuie neaparat sa le gasesc..

- Da ,  raspunde unul din ei. Dai si mata 5 lei si te ajutam.

Ii dau 5 lei,  si atunci  scoate omul, de sub o pubela, o ditamai scula de pescuit saci de gunoi , o chestie lunga cu un carlig in varf, ca un harpon. Incepe sa apuce sacii, unul cate unul, si ii trage afara. Nu va spun ce arome incepusera sa se imprastie de jur imprejur.

Cu stomacul in gat si lacrimi in ochi incep sa desfac sacii, unul cate unul cu speranta ca imi voi recunoaste gunoaiele si implicit o sa-mi gasesc si actele. Colegul meu de tomberon , destul de guraliv  de altfel, intra in vorba cu mine. Se vede ca e nevorbit demult pentru ca nu ii mai tace gura. Ma gandesc sa ii indes un sac din asta pe gat dar imi revin pentru ca stiu ca ar fi un gest nesabuit din partea mea. Asa ca incerc sa ii tin hangul si si incep sa fac conversatie cu el.

Dupa mai bine de o ora de cautari febrile, balivernele lui nea Costica,( pentru ca aflasem intre timp de la celelalt preieten al lui, ca il cheama  Costica) si privirile ciudate ale trecatorilor(din care o parte vecinii mei de bloc), ajung la trista concluzie ca actele mele au plecat cu masina de gunoi de dimineata. Sunt sfarsita. Cu caciula mea de vulpe aproape cazuta de pe cap, cojocul meu nou, murdar, ma indrept spre iesirea din tarc.

Cand sa ies, il aud pe "prietenul " meu de tomberon  ca se opinteste si isi sufla ditamai  barnaul de nas in dreptul meu, la cativa milimetri de cizmele mele cumparate abia de doua zile.

Atunci simt ca explodez si ii zbier cateva vorbe de duh:

- Bre , da' chiar esti nesimtit!  Iti sufli mucii pe cizmele mele?

La care el imi raspunde cu un ton foarte savant:

- Da ce vrei, cucoana, sa ii bag in buzunar?

Prinzand curaj ca am trecut de partea celalata a tarcului, in loc mai luminat, ii raspund cu naduf:

- Boule! Si plec mai departe spre casa.

- Vaca cu caciula ce esti, imi striga in urma!

Dragii mei,

Aceasta postare o dedic vecinilor mei de bloc , in special celor care m-au vazut in seara de 20 noiembrie 2009 la tomberoanele de gunoi  impreuna cu cei doi boschetari rascolind cu harponul printre sacii de gunoi. Chiar daca m-ati surpins razand la "glumele" lui nea Costica, sa stiti ca acela nu era rasul meu. Vreau sa va anunt pe aceasta cale ca nu ii cunosc si nu am nimic in comun cu cei doi, eu nevoind decat sa-mi recuperez nenorocitele acelea de acte.