Scrisoare de pisicuta

Dragii mei,
Am vorbit ieri cu Minoki, stapana acestui blog, si mi-a dat voie ca astazi sa postez eu in locul ei.

Pe mine ma cheama Mitza (Mitzoasca, cum ma striga Minoki si colega ei Gabi), sau Fetita, cum ma striga oamenii din cartier, sau Pisi cum imi spune doamna cu chioscul de de la coltul strazii.. Sunt o pisica de rasa pur stradala. As vrea sa va spun varsta, dar nu o stiu, pentru ca nu stiu sa calculez in anii vostri omenesti ,dar Minoki spune la toata lumea ca am in jur de un an. Cat o fi insemnand asta in anii nostri pisicesti, habar nu am.Locuiesc ziua intr-un magazin pentru ca doua fete miloase,adica Minoki si Gabi, s-au indurat de mine si m-au adapostit de frig, si imi dau de mancare, dar seara stau pe strada .

Am vrut sa scriu si eu astazi in speranta ca cineva cu suflet o sa vrea sa ma adopte. Viata mea este destul de grea pe strada. Chiar saptamana trecuta am luat bataie de la motanul din capatul strazii. M-am aparat eu cat am putut, dar sunt fata si nu prea am putere sa dovedesc un ditamai cotoi.
Am aparut a doua zi cu un ochi umflat si doua zgarieturi pe nas de au stat fetele mele triste toata ziua din cauza mea. Nu eu am vrut bataie.El s-a legat de mine.
Dar nu asta este problema mea cea mai mare. Cand cand o mai veni cotoiul o sa o rup la fuga, si o sa ma ascund pe unde pot eu mai bine. Problema mea cea mai mare este frigul. Ziua stau la fete in magazin. Gabi imi cumpara mereu bobite , Minoki ma rasfata si ea, dar cand vine seara si trebuie se plece acasa, atunci incepe cosmarul meu. As face orice sa nu ma dea afara din magazin. Ma ascund printre cutii, ma uit cu niste ochi rugatori la ele, doar, doar s-or indura de mine. Dar Gabi spune mereu ca nu se poate. Eu le cred si nu ma supar. Pentru ca au ele motivele lor. Sun bucuroasa ca macar ziua pot sta si eu un pic la caldura si sa mananc mancare pisiceasca fara sa fiu nevoita sa umblu prin tomberoanele de gunoi.

Minoki povesteste mereu de motanul ei, Leo, cum face nazbatai prin casa si cum sta toata ziua tolanit si doarme ca un "porc", zice ea, si apoi rade. Cum o fi oare sa dormi ca un "porc"?Cand povesteste ea imi inchipui ca sunt intr-o casa ca a lui Minoki ca ma joc si fac tot felul de ghidusii ca dorm si eu ca un "porc" si mai ales imi inchipui cum vine seara si nu mai trebuie sa stau afara si sa tremur de frig si de frica cotoiului cel rau din coltul strazii.

Asa ca, dragii mei, daca stiti pe cineva care ar dori sa ma ia acasa sa stiti ca sunt o pisicuta blanda. Am un singur mare defect: sunt cam mancacioasa.Dar sa stiti ca nu fac mofturi la mancare. In rest nu cred ca o sa aveti probeleme cu mine. As face orice ca sa va inveselesc si sa fiti fericiti alaturi de mine. Va pup pe toti cu drag si astept sa imi dati vesti bune!
Pisicuta Mitza

P.S. O sa o mai rog pe Minoki sa ma lase sa va mai scriu, sa va mai povestesc cum mai este viata mea!