Legea bunului simt

Ma intalnesc zilele trecute cu un amic. Este un fost coleg de scoala, care intre timp "s-a ajuns", asa cum "s-au ajuns" multi dupa' 89 . Acum are doua magazine de imbracaminte  si le conduce cu o "mana de fier" cum zice el. De fapt, in unul din magazinele lui ne-am si intalnit intamplator.

-Hai sa-ti arat, imi spune.
Si imi arata el cum incepe  sa dea ordine, si, probabil vrand sa isi arate si mai mult autoritatea, incepe sa zbiere ca un caine turbat: 

-Va  ia mama dracului daca nu faceti asa cum v-am spus, iar cui nu-i convine sa-si aduca demisia, pentru ca oameni care vor sa munceasca sunt destui!
Dupa ce isi termina de urlat amenintarile imi spune:

-Vezi? Asa se conduce o afacere.Trebuie sa fii dur, imi spune cu un aer superior. Cine are banul are putere! Eu le platesc si ele fac ce spun eu, si nici bani multi nu le dau mult sa nu li se urce la cap, imi spune cu ranjet pe fata.

-"Taran parvenit si prost ce esti !" imi  vine sa ii aunc in fata , dar prefer sa ma scuz ca ma grabesc si plec repede sa iau o gura de aer pentru ca greata ce mi-a provocat-o imi sta efectiv in gat.

Merg pe strada si ma gandesc la fetele acelea care stateau umile in fata lui dispuse sa accepte toate vorbele de ocara doar pentru a nu fi date afara pentru ca au familii, au rate la banci , si viata lor  este grea. 

Ma gandesc si la mine; eu nu am angajati, pentru ca afacerea mea este mica, dar daca as avea, la fel as deveni si eu? Nu cred pentru ca eu sunt de parere ca o afacere este sustinuta, pana la urma, de angajati. Ei sunt baza, ei sunt cei care aduc profitul . Si un angajat care da randament trebuie tinut bine,  cu un salariu motivant si incurajat permanent. 

Nu-i asa ca va suna foarte cunoscut  expresia asta : "daca nu faci asa...o sa..." care suna a amenintare? Oare de ce nu se poate  ceva de genul: "daca realizezi asta...o sa primesti....,o sa fii promovat...,sau...o sa mai primesti un mic bonus la salariu?

Este stiut ca, in Romania, mersul la serviciu este un adevarat calvar, o corvoada in adevaratul sens al cuvantului. Sunt 8 ore, si de multe ori chiar mai multe, de umilinte, de stari conflictuale cu "seful", de conditii de munca de multe ori destul de precare.

Nu vreau sa ma transform intr-o sindicalista. Departe de mine acest gand! Stiu ca sunt si angajati care nu-si merita salariile, care vin la serviciu numai de dragul de a veni si ei undeva, dar cred, pana la urma, ca  ne invartim intr-un cerc vicios: lipsa de interes a angajatului, rezulta din nesimtirea si lipsa de interes fata de angajat, a patronului.

Ca un fel de ironie, tocmai am aflat ca saptamana viitoare guvernul vrea sa publice in Monitorul Oficial noul Cod al muncii. Legi tampite adoptate de un guvern si mai tampit. De fapt ma gandesc ca orice lege, oricat de buna ar fi, pana la urma, nu poate schimba o mentalitate. Ce lege ar obliga un patron sa intre la el in firma si sa salute cu respect angajatele, sa le intrebe ce mai fac? Ce lege i-ar obliga pe patroni sa le cunoasca angajatilor, catusi de putin, vietile personale cu necazurile si bucuriile lor? Ce lege i-ar obliga pe patroni sa motiveze  cu bonusuri la salariu, sau zile libere, angajatii care au obtinut un rezultat bun in munca? Sau macar cateva cuvinte de apreciere care, garantat, ar motiva angajatii sa fie mult mai eficienti. Ar fi una: Legea Bunului Simt, dar, pe aceasta nu a votat-o nimeni inca!