La vita non e bella

Vorbeam aseara cu sora mea  despre divortul Columbenilor, pentru ca toata lumea a lasat deoparte politica, criza nationala, criza globala si vorbeste despre despartirea familiei Columbeanu. Din vorba in vorba, din divort in divort (pentru ca intre timp s-au mai gasit si  astia al' de Pepe si Zavoranca sa se desparta), am realizat ca povestile de dragoste intre aceste personaje care au ajuns model de viata pentru multe dintre tinerele care abia acum incep sa-si croiasca un drum sunt de fapt niste iluzii efemere. 

Ma intreb  ce gandesc acum fetele care acum 5 ani   visau sa ajunga Monici Columbene, cu vila, piscina si masini de lux? Ce s-a ales de visele lor? 
Daca pana in '89 modelul de femeie adevarata era  cu cratita legata de gat, robotind pentru casa, barbat si copii, dupa '89 incet, incet femeile au inceput sa se emancipeze, dar nu in sensul de a se afirma prin propriile puteri, ci in umbra vreunui afacerist milionar, indiferent de varsta, statut social, etnie. Nu mai conta nimic decat sa aiba cat mai multi bani, si daca viata mondena te mai facea si vedeta de can-can, ce putea fi mai minunat?

Ei uite ca, totusi, viata asta nu e chiar atat de roz asa cum aparea ea spoita pe sticla.  Milionarii, sarmanti nu sunt chiar atat de eleganti si fermecatori cum au vrut ei sa para odinioara, ci, mai degraba mitocani in momentul cand orgoliul lor este grav afectat de indrazneala de a fi parasiti. Si atunci?Ce facem, fetelor? Ce alegem pana la urma? O viata "usoara" in umbra vreounui bosorog milionar cu riscul de a fi inlocuita, mai devreme sau mai tarziu, sau o viata normala dar independenta si fara can-canuri?