Primul meu zbor - part II

In sfarsit, avionul se pune in miscare , eu inchid ochii si astept sa imi vina raul acela de care tot imi spunea toata lumea. Trece aproximativ o jumatate de minut si...nimic. Nu imi este rau? "Ooooo, nu se poate!" imi zic. Deschid un ochi si trag cu el pe hublou. Inca nu ne-am inaltat si culmea, avionul merge cu viteza de croaziera. Parca eram intr-un tur de pista cu autocarul. Nu cred ca avionul avea mai mult de 15 km/h. 

"Vaaai, ce oameni rai!" imi spun in gand. Ce decolare lina si ei m-au tot speriat cu tot felul de chestii! Rusine sa le fie! Halal prieteni! Incep sa ma linistesc si mai trag un ochi afara sa vad daca ne-am inaltat. Inca nu. Avionul merge tot incet si cred ca am parcurs deja vreo cativa km. Chiar am prins curaj sa ma uit afara, sa vad momentul cand o sa ne ridicam de la sol. Ceva, totusi, nu imi miroase a bine. Ma gandesc ca un avion nu se inalta cu 15-20km/h de la sol. Si asa a si fost.

Avionul s-a oprit brusc. Cateva secunde liniste. Deodata motoarele pornesc cu un zgomot puternic si avionul se pune din nou in miscare, decat ca, de data asta, am crezut ca sunt in vreo naveta spatiala de pe Cape Canaveral. Acum cred ca aveam vreo 300 km/h. In cateva secunde am simtit cum decolam pentru ca am simtit cum imi zboara capul pe spate si parul de pe cap.  Cred ca decolarea a durat aproape 10 minute. Incercam sa ma uit , atat cat imi permitea ameteala, la cei din jurul meu. Toata lumea era relaxata, stewardesele citeau ziarele, lumea discuta nestingherita iar eu simteam ca imi explodeaza capul.

In sfarsit s-a auzit semnalul pentru decuplarea centurilor de siguranta.  Incerc sa ma ridic sa imi iau o haina  din bagaj, pentru ca aerul conditonat este destul de puternic dar, chiar in acel moment, avionul face un viraj si simt din nou ca totul se invarte cu mine, asa ca renunt si ma asez pe scaun, desi au inceput sa-mi clanatne dintii  de frig. 

Deodata simt un miros de mancare ca de cantina. Stomacul meu se revolta. Nici nu am ajuns bine in aer si stewardesele deja imping un carut cu mancare? Bleah!!! De ce s-or fi grabind asa ? Ca doar pana in Olanda avem doua ore de zbor. Poti manca in liniste cateva feluri bune de mancare. Poate pasagerilor decolarea le face foame? Mie cu siguranta nu. Cocalarii de langa mine au adormit unul in bratele celuilalt dandu-mi de inteles ca baietii sunt putin gay. Nici o problema. Pot fi ce vor ei atata timp cat nu ma deranjeaza pe mine.

In sfarsit mai cu nitica muzica de relaxare la casti, mai cu o atipeala, cele aproximativ doua ore au trecut relativ repede. Semnalul pentru centura de siguranta s-a auzit si atunci mi-am zis: "here we go again!"

La aterizare parca a fost mai usor, desi am simtit pana in varf de creier toate virajele avionului si toate manevrele de aterizare.

Cam asta ar fi povestea primului meu zbor cu avionul, o experienta pe care nu o voi uita usor.

Poate intr-o postare viitoare o sa va spun pataniile mele dupa ce am ajuns pe pamant olandez.

Pana una alta, Mihai, aceasta postare ti-o dedic, cu urarea calduroasa :Curaj gaina, ca la vara te tai!