Vorbeam aseara cu sora mea despre pastilele de slabit. Ea are o dominanta cu slabitul. De parca eu as fi altfel! Si atunci mi-a incoltit in minte intrebarea: de ce suntem noi femeile vesnic nemultumite? Eu am fost toata viata slaba ca o scandura si voiam sa fiu mai plinuta. Dupa ce m-am ingrasat am vrut sa fiu la loc, slaba. Pana pe la vreo 38 de ani am avut parul drept. Asa l-am avut toata viata. La un momentdat a inceput sa se increteasca. Nu ma intrebati de ce s-a ondulat, pentru ca nu stiu sa raspund. In tinerete voiam sa am parul ondulat si il tot puneam pe bigudiuri . Acum il am ondulat si il intind cu placa pentru ca il vreau drept. Parul lung il vreau scurt. Cand e scurt il vreau lung.
Si ma intreb din nou de ce mereu suntem vesnic nemultumite si in cautare de tot felul de lucruri marunte, fara importanta? Mergem la cumparaturi si, dupa ce stam si oscilam pana ne explodeaza mintea sa ne hotaram daca sa luam pantofii alb cu negru sau negru cu alb, ajungem acasa cu pantofii negru cu alb si spunem ca era mai bine sa-i fi luat pe ceilalti alb cu negru..
Ce sa mai spun de statul dimineata in fata sifonierului, din care, daca ai tras o haina de pe raft, mai cad cel putin zece pe langa ea, si ne uitam nehotarate cu ce ne imbracam azi? Oricum vom face o tragedie pentru ca bluza ar merge cu panatalonii dar nu se asorteaza cu sacoul. Schimbi sacoul care merge cu bluza dar nu merge cu pantalonii, schimbi pantalonii care se asorteaza cu bluza si sacoul dar iti dai seama ca nu se asorteaza cu bikinii.
Dupe ce le-am asortat pe toate in cele mai mici detalii, incepe drama bijuteriilor. Bineinteles ca scoatem caseta cu bijuterii, care este de dimensiunile unui cufar, plina pana la refuz de tot felul de bijou-uri, de la aur, argint, pana la gablonzuri ieftine si, dupa ce facem inventarul, in sfarsit gasim si cerceii si colierul care sa ne puna in valoare toata tinuta, pentru care am muncit atat. Apoi trecem la parfumuri, apoi la pantofi si dupa ce am terminat constatam ca ziua este abia la inceput iar noi suntem deja obosite.
Dupe ce le-am asortat pe toate in cele mai mici detalii, incepe drama bijuteriilor. Bineinteles ca scoatem caseta cu bijuterii, care este de dimensiunile unui cufar, plina pana la refuz de tot felul de bijou-uri, de la aur, argint, pana la gablonzuri ieftine si, dupa ce facem inventarul, in sfarsit gasim si cerceii si colierul care sa ne puna in valoare toata tinuta, pentru care am muncit atat. Apoi trecem la parfumuri, apoi la pantofi si dupa ce am terminat constatam ca ziua este abia la inceput iar noi suntem deja obosite.
Si acum vine intrebarea mea : la ce ne folosec toate astea? Ne simtim oare cu adevarat mai frumoase si mai atragatoare intr-o tinuta perfect asortata? Eu stiu ca iubitul meu ma iubeste si ma apreciaza pentru ceea ce sunt, dincolo de haine si bijuterii (desi recunosc ca el este principalul meu furnizor de bijuterii), iar prietenii mei spun ca tin la mine pentru ca sunt "fata de treaba" nu pentru ca sunt in tendinte in materie de fason.
Si totusi de ce nu putem renunta la ritualul de dimineata, si la vesnicile marunte nemultumiri?
52 comentarii:
Frumos spus! Pai daca noi nu ne intelegem, cum sa le pretindem "lor" sa ne inteleaga??? Asa cum spui si tu, in cele din urma vom ajunge la intelepciunea care ne va arata ca ce ai in interior e mai de pret decat ambalajul. Si cu cat mai repede, cu atat mai bine.
hmm! fain articolul! pai eu cred ca tine de ochii prin care ne vedem in realitate adica imaginea de sine , si puterea de a nu merge cu valul sau cu turma. In rest cred ca o tendinta mai accentuata de fasonare a exteriorului tine de faptul ca suntem de genul feminin si nu masculin. Asta in masura in care nu se exagereaza....dar cine stabileste masura in fond ? :)
cit realism in postarea asta! :) Ce bine ar fi daca am auzi mai des astfel de confesiuni!
Alina eu , cel putin, imi doresc cat mai repede la mine.
Alm , mare dreptate ai! Este greu sa stabilim masura.
Coolnewz, la ce ne foloseste sa auzim astfel de confesiuni? Poate ne-ar ajuta sa ne dam mai repede seama ca de fapt ce facem nu foloseset nimanui, in fond.
Minokis se intampla ceva cu tine...Desi nu te cunosc in amanunt,parca nu te recunosc....De unde "schimbarea" aceasta!?
Dar,....te pot asigura ca nimic nu e frumos ca frumusetea naturala primita de la Creator.
Eu consider acest lucru o nevointa.Iar daca e facuta din suflet nu se poate ca Domnul Hristos sa nu o ieie in evidenta.Iti va da putere sa te descotorosesti de lucruri inutile si fara de care de fapt putem trai.
Din partea mea o saptamana binecuvantata!
Asa e firea noastra. Sa fim complicate si daca totul merge bine sa mai gasim un motiv pentru care sa ne facem griji. O metoda este sa incercam sa ne aducam singure sa nu mai fim nemultumite, dar asta se poate intampla foarte greu.
I think we are all just looking for perfection.
Pe la noi conteaza mult cum te imbraci. N-ar trebui, dupa parerea mea, sa se dea atata importanta, dar in prima instanta esti "judecat" dupa haine
În sfârşit văd pe cineva, sau cum să scriu mai bine, "am dat de un om cu felinarul..." (adică puţini se arată) :)
Bravo!
Corina , nimic nu-mi doresc mai mult pe lumea asta decat sa-mi gasesc echilibrul de care am atata nevoie.
Cony, este foaret greu sa ne mai educam singure cand cand standardele de viata sunt la cote destul de "ridicate" in Romania. Oricum sincer , cu mana pe inima spun ca mi-ar fi placut mai mult sa ma fi nascut baiat.
Dear Sailor, I know this. But, who cares?
Tetris ai drpetate, tocmai asta spuneam si eu. Si mai rau este ca se impamanteneste acest obicei .
Scorchfield, nu stiu ce ai vrut sa spui, dar incerc sa fiu de acord cu tine.
Interesant articolul tău Minoki..
Și eu am avut probleme cu părul,
până să nasc copii era ondulat,
după ce am născut sa întreptat și
acum înaintând în vârstă și-a revent,
este ondulat.
O săptămână frumoasă!
Te pup și îmbrățișez cu drag!
Minoki, depinde de situatie, haina face pe om! Si mai mult in Europa se pune foarte mare accent pe tinuta. Asta e! Un echilibru cautam toti, femei,barbati. Nu stiu daca cineva il gaseste, dar cred ca pana la urma gasim o scuza si ne obisnuim asa cum suntem.
Pertinenta postare..intr-adevar tine de firea noastra sa gasim tot timpul mici nemultumiri..dar tot noi femeile..suntem cele care aducem frumusete in jurul nostru. Problema apare cand devenim robii aspectului exterior..si o mare parte se datoreaza neincrederii in noi si presiunii din jurul nostru.
La fel si tie ,Elena, o saptamana frumoasa!
Lumi , mai ales in Romania se pune accent pe tinuta. De parca tot ceea ce inseman un om incepe si se termina cu hainele si trendurile.
Fly2sky ai mare dreptate in ceea ce spui. Probelma este cum sa rezolvam problema.
De buna seama ca nu vei de acord cu mine :)) dar eu cred ca in momentul in care apar copiii, mai trec si fasoanele. :)) Basca, vei invata ca cele cateva fire de par rebele pot fi chiar cool. :)) Sau sosetele de culori diferite, trase dimineata in picioare, cu ochii lipiti de somn, dupa o noapte de alaptat. :)))
Miho, poate ca asa o fi. Nu am de unde sa stiu, pentru ca eu nu am copii, dar daca stau si ma gandescs astii ca am vazut si femei cu copii cu aceeasi problema.
Sa nu-mi spui ca d-na din poza - cea cu spatele, esti chiar tu...
Si daca as fi? What's the problem?
Eu ,,ARAT BINE, MA SIMT BINE...,, Si mai ales imi place ,,aur...mult aur...,,
Animo, bravo tie, daca pe tine aurul te face sa te simti bine....
"nemultumite" cu exteriorul suntem doar atunci când suntem (foarte)nemultumite cu interiorul, parerea mea... Imi amintesc ca de câte ori schimbam ceva în viata mea, cautam sa am o alta coafura :)) Si "slaba" am fost atâta vreme cât viata mi-a fost agitata. Si nu ma uitam niciodata câta ciocolata manânc! Acum... când fetele sunt aproape gata cu scoala, când casa e aproape paltita, când atmosfera la servici este buna si nu am altceva de facut decât sa fac planuri de concedii si sa savurez "viata în doi"... trebuie sa am grija si când respir si câte pahare de apa beau, ca totul se depune! :)
O seara faina!
eu ma simt mai bine atunci cand imi place cum arat; asa suntem noi femeile mai complicate; dar stii ce e si mai ciudat- multe chestii pe care nu le intelegeam am ajuns sa le traiesc asa ca acum sunt mai precauta si cu dorintele; cine stie.....
Da, ce sa spun. Am auzit un psihoterapeut spunand ca daca nu-ti place cum iti sta nu stiu ce suvita intr-o dimineata inseamna ca ai o problema. E problema lui daca asa crede. De fapt e o femeie care mie imi displace ca desi foarte eleganta are o fata neingrijita si pe mine , da, ma dernjeaza ( imi afecteaza ochiul). Daca tot cultivam frumosul in diverse forme, domenii, noi de ce sa aratam oricum?. Poate am o problema, dar pe cine deranjez daca vreau sa arat bine cand ies din casa? Poate pe unele doamne usor invidioase? Si din ezperienta mea de viata nu cu muraturi tii un barbat langa tine desi unor doamne le-ar placea sa creada asta. Daca nu ma insel cand unui barbat ii aluneca ochii in alte parti, sigur nu borcanele cu delicatesele puse in toamna il ademenesc. Vis a vis de nemultumirea vesnica...ce sa zic? Nu e cam monotona automultumirea sau uneori chiar peiculoasa? Eu cred ca atunci ai o problema cand spui" ma simt bine in pielea mea" cand de facpt ai 100 kg sau peste.
P.S. Nu stiu unde gasesti pozele , dar sunt foarte tari!
Carmen, s-ar putea sa ai dreptate. Nemultumirile mele din iterioe sunt mult si poate se reflecta si in exterior.
Sophie, si tu ai dreptate. Parere mea!
Adriano, si tu ai mare dreptate. De fapt eu gandesc ca tine, dar cateodata simt ca pe mine ma oboseste sa fiu vesnic in cautarea de a arata cat mai bine.Dar vis a vis de barbatii ai caror ochia aluenca prin alte parti doar pentru ca cealalta arata mai nu stiu cum, cred ca barbatul acela e cam superficial.Daca s-ar duce la alta pentru ca ar gasi alte calitati as intelege, dar daca se duce la alta doar pentru ca arata mai bine...scuza-ma dar ma lipsesc de asa barbat.Si legat de automultumire , o fi ea monotona dar e mai rau sa fii vesnic nemultumit.
Pozele ...sa traiasca Google!
Imi aduc aminte acum, vis a vis de ceea ce spunea Adriana...de un prieten caruia nu prea-i placea sa stea pe acasa. Si nu pentru ca avea o nevasta muratura, ba dimpotriva. Intrebat "de ce" a raspuns... Te saturi sa mananci toata viata numai friptura, din cand in cand simti nevoia si unui blid de fasole. :)))
Deci, nu numai femeile sunt vesnic nemultumite. :)))
Si apoi, pe de alta parte... mi se pare corect sa ma aranjez, sa fiu curata si parfumata in primul rand din respect pentru mine, apoi pentru cei din jur, sot, copii, prieteni... Nu ma aranjez doar ca sa-mi pastrez barbatul langa mine. In casnicie trebuie sa inveti sa gasesti acel echilibru, sa poti accepta persoana de langa tine cu bune si rele. Unde am ajunge daca de fiecare data cand ma nemultumeste ceva la barbatul meu as porni in cautarea lui Banderas? :)))
Draga Miha, la prima parte...subscriu.La partea a 2a ... una e sa fii curata si aranjata si alta e ca asta sa devina o problema.Tu esti una din persoanele care ma cunsoc foarte bine si de mult timp,si stii la ce ma refer.
Buna ziua, Minoki !
Ai dreptate !
Si de n-as avea oglina...i-as folosi pe cei din jur.
Sunt foarte atenta la cum ma privesc, la mimica si gesturile lor...chiar timbrul vocii :))
Nu m-as simti bine neingrijita...dar m-am simtit bine in toate etapele trupului meu . Acum imi admir tamplele albite si-mi accept cateva kilograme in plus :)
Cred ca Scorchfield il amintea pe Diogene din Sinope ...cel ce "cauta un om " cu o lampa ...
Cu admiratie !
Nima, multumesc de vizita! Te ai astept cu comenatrii. Si totsui te intreb si pe tine nu e cam obositor sa fii mereu atenta?
Bună seara, Minoki! Eu cred că nemulțumirile ne fac să ne menținem în formă. E realistă postarea ta, așa suntem. Niște nemulțumite. Îmi amintesc că în studenție mă trezeam seara... că uitasem să mănânc! Ei, eram foarte slabă. Apoi m-am apucat de sport. Nu-mi convenea că pusesem mușchi prea mari pe gambe! Nimic nu-mi convenea! Acum mă simt bine în pielea mea...da, dar nu arăt nici pe departe ca atunci. Oare cum o fi mai bine...Să ne simțim bine, zic eu! ;)
Mirelo, cel mai bine ar fi, cum spunea Miha mai sus, sa ne gasim echilibrul. Dar asta este cel mai greu.
Buna. Poza e perfecta =)) "atat de slaba si totusi atat de grasa"
Mi-a plăcut articolul. Dar mă abţin de la comentarii. Femeile ştiu cel mai bine despre ele! :-) Dar mi-a plăcut mult poza! Foarte..."grăitoare"! :D
Numai bine!
Ella, bine ai venit ! Te mai astept cu drag! Poza intr-adevar, spune multe.
Alexandru, si tie iti urez bine ai venit! Ma bucur ca ti-a placut articolul, si iti spun ca multe nu stiu nici ele ce e mai bine pentru ele. In rest, numai de bine!
Vesnica nemultumire...doar ca la femei ea se manifesta in special in privinta aspectului fizic. Nu am o explicatie pentru asta...
Andreea parerea mea este ca avem niste standarde impuse care sunt mult prea ridicate pentru noi.
vesnic femeia e nemultumita pentru a vesnic vrea sa fie placuta de barbat
Mihai, da-mi voie sa te contrazic. Barbatul meu imi spune mereu ca nu ma apreciaza pentru aspectul fizic, sau pentru cat ma agit sa arat bine. Deci....as putea sa nu....
Atunci?
Probabil o facem pentru a ne place noua. Ceva in genul asta e si al meu sot, care chiar se supara daca rabd de foame ca sa slabesc (si el nu e gras). Dar eu de exemplu as vrea sa arat mai bine ca sa ii plac mai mult, chiar daca el nu mi-o cere si e multumit de ceea ce are...intr-un fel o fac pentru el dar pentru ca asa consider eu...Vreau sa imi placa mie imaginea pe care i-o ofer lui...
Cat despre standarde, intr-adevar ne impunem uneori mai mult decat ar fi cazul si la fel de real e ca aceste standarde ni le schimbam de la o perioada la alta (vezi exemplul tau cu parul drept si parul cret)...
Pentru ca altfel nu am fi femei. Cel putin eu, daca nu ma simt imbracata si asortata cum trebuie ( in viziunea mea ) sau daca stiu ca am omis un detaliu, nu ma simt bine toata ziua, stau crispata si nu te intelegi cu mine. :)
Lillee si eu sunt cam tot asa. dar pe alta parte ma intreb :cui foloseste?
Noua si numai noua. Nu este important sa ne simtim bine in pielea noastra? De ce trebuie sa foloseasca altcuiva? Eu inteleg ce ai vrut sa spui...dar deh..nu ma scoti din ale mele. Poti sa ma urechezi daca vrei. :D
Trimiteți un comentariu