Astăzi este 1 Iunie, si nu stiu cum , dar, anul acesta sarbatoarea de azi m-a dus cu gandul, la primele mele amintiri din copilarie.
Tin minte ca inca nu implinisem 4 ani, cand ne-am mutat la bloc. Imi amintesc drumurile facute de la casa bunicilor, cu putina mobila ce o aveau parintii mei si toata agitatia iscata cu ocazia acestui eveniment. Eram
bucuroasa de noua schimbare, de faptul ca in fata blocului erau multi oameni care ne salutau, de copii vecinilor cu care faceam cunostinta, si de toata forfota de acolo.
Apoi, o alta amintire care mi-a ramas intiparita in minte a fost cand, la putin timp dupa ce ne-am mutat, a venit tata acasa cu primul nostru televizor. Era un televizor marca Opera, cu lampi, si la care ma uitam ca la o adevarata minune, pentru ca din cutia aceea de lemn, o fetita dintr-un desen animat, cu numele Mihaela, facea tot felul de nazbatii la "Povestile de seara".
Imi amintesc primul 1 Iunie sarbatorit la gradinita cu prajituri si suc, in curte, si toata atmosfera aceea de sarbatoare, apoi primul 1 Iunie sarbatorit la scoala, in clasa I, cand doamna (pardon, "tovarasa") invatatoare ne-a dus la cofetarie si ne-a oferit cate un suc si cate o prajitura, iar noi toti eram topiti de placere, asa cum toti copii se bucura de cele mai marunte lucruri de care, mai tarziu, uitam sa ne mai bucuram.
Frumoase vremuri! Pacat ca nu le mai putem retrai decat in amintiri, pentru ca acum vecinii de bloc nu mai sunt asa draguti ca atunci, ba...dimpotriva, iar prajiturile si sucurile de la cofetarie nu mai au farmecul de atunci.
Postări
25 comentarii:
Daca tii minte ce marca a fost primul televizor e de bine. Asa este, si eu am impresia ca a noastra copilarie a avut un farmec aparte.
La multi ani copilului din tine!
Lillee, uite ca la asta nu m-am gandit. Chiar ca e de bine. Sa traiesti, fata draga!
Minoki, maine e ziua cea mare, zbor pt. prima oara cu avionul! Sper sa ne regasim sanatosi, saru'mana!
Frumoase amintiri! Frumoşii ani ai copilăriei, când cele mai "mărunte" lucruri erau atât de minunate în ochii de copil.
La mulţi ani, Minoki!
Ne bucuram frumos de lucruri simple!
Multumesc mult,minoki!
La multi ani si dvs,si tuturor celor cu suflet de copil! :*
Întradevăr frumoasă nostalgie!Atunci pentru copil fără gânduri de trai cotidian,viața avea alte preorități și bineînțeles era frumoasă!
La mulți ani copilului ce mai există în tine Minoki!
Oare domnișoara din colț ești tu?(colțul nu e sub forma de pedeapsă:))
Alta era atunci copilaria. Acum lucrurile s-au schimbat, copii nu mai stiu sa socializeze, decat pe internet. Nu se mai joaca decat daca ii imita pe luptatorii de wresling sau alte rahaturi. Nu mai stiu decat de desene animate cu luptatori si roboti.
Imi dau seama cat de mult s-a schimbat, in rau, evolutia copilariei.
Prajitura Amandina si suc Cico, ce bune mai erau...amintiri, dar amandine tot mananc, doar ca mi le fac singura.
Hai ca imi place titlul, l-ai ajustat foarte bine!
Traiane, sa ai un zbor lin, fara evenimente si sa naauzim cat mai repede. Dar nu ai spus, sau am uitat eu, unde zbor1?
Alexandru, multumesc, la fel si tie, si sa dea Domnul, sa ramanem macar cu o foarte mica particica in suflet, copii!
Dane asa ear pe atunci si nu stiu de ce acum nu o mai putem face.
Cupcake, cu multa placere. Sa stii ca iti urmaresc cu drag blogul, si mi-ar placea sa vad si poze facute chiar de manutele tale.
Se-cret sa stii ca mare parte din mine a ramas copil, pot foarte usor sa ma atasez de copii prin simplul fapt ca usor cobor la nivelul lor si inca imi mai place sa mai cant cantece pentru copii sa ma joc cu cuburi cand sunt in preajma lor. Cea din poza nu sunt eu , pozele mele de la gradinita sunt facute pe hartie si doar daca scanez sa postez. Dar fetita aduce un pic cu Minoki de la 4 ani.
Costine, cine este de vina pentru asta?Si eu ma inspaimant cand vad atata violenta la copii atat de mici.
Eu tin minte ca atunci am mancat Indiene si am baut Cico.Dar cred ca si un rahat daca ne punea in farfurie ne-am fi bucurat, numai pentru faptul ca era cadou de la invatatoare si faptul ca ne-a scos la cofetarie.
parca nici pretul prajiturilor nu mai e cel de atunci, s-ar ruina biata invatatoare sa trebuiasca sa trateze o clasa intreaga :D
aA, asa este, si dintr-un salariu de bugetar...
Magnificent photos, very tender and sweet. Greetings.
Many thanks!
citind scrierea ta,mi-ai stirnit o nostalgie,dupa acele vremuri.p[rajiturile,sucurile baute in curtea gradinitzei,tv-ul cu lampi..toate astea am le-am prtins si eu.ce sa spun,am avut o copilarie frumoasa,jocuri''soma-soma,9 pietre,etc.''am avut parte de o copilarie frumoasa.cred ca a fost frumoasa,ptr.timpurile alea,nustiu ce ar spune cei venitzi pe lume dupa '89!!!
Si eu tot pe la 4 ani m-am mutat la bloc... tin minte, prima zi, cand am stat o zi intreaga, langa chiuveta, cu un borcan de 800 gr, in care picura cate o picatura, la interval regulat, din teava de la robinet... ne zisese mama sa nu lasam apa deschisa, sa nu inundam vecintii, iar noi (eu si sora mea), n-am putut sa inchidem bine robinetul si am stat cu borcanul, sa nu inundam... borcanul se umplea la vreo ora, sa zic, cand se unplea, il goleam in chiuveta, apoi iar il puneam sub teava sa se umple =))... minte de copii :)
Florinah, nu stiu, ei deja se sinucid la 13 ani.
BlueRiver, mama mea asa o grija avea sa nu inunde vecinii incat a uitat apa deschisa si a inundat vecinii de doua ori. Dar nu e bai. Uite ca am crescut si am ajuns mari si frumoase si nostalgice dupa acele vremuri.
Trimiteți un comentariu