Luati, ca-i gratis!

E seara, e  racoare asa ca imi propun sa ies un pic, sa ma plimb, sa mai fac si ceva cumparaturi. Nu mai stau mult pe ganduri si plec. Ajung aproape de statia de autobuz, unde observ un grup mare oameni. Sa fi fost vreo 20 -30 de insi. Cu cat ma apropii mai mult, imi dau seama ca aproape toti, sunt trecuti bine de 60-70 de ani. "Oare ce or face aici?", ma intreb, pentru ca, trotuarul nu prea pare a fi un loc bun de socializare. 

E veselie mare, se spun bancuri, intr-un colt se face politica, toata lumea rade. Trec si eu printre ei, bucuroasa ca vad, in sfarsit, printre atatea fete intunecate niste oameni razand , dar in acelasi timp nedumerita de faptul ca vad un grup asa de mare de oameni pe trotuar care vorbesc si socializeaza ca intr-o adevarata comunitate.

Ajung la supermarket, imi fac cumparaturile si plec. As  putea sa o iau pe scurtatura , pentru ca am bagaje, dar vreau sa mai vad inca o data grupul acela mare de oameni veseli de pe trotuar. Cu sacosele in mana ma indrept nerabdatoare spre statia de autobuz. Ajung, in sfarsit, dar, in acealsi timp, o masina opreste in  dreptul grupului, si un barbat coboara, tinand ceva in maini. 

Incerc sa deslusesc ce duce pe brate, dar nu mai apuc sa vad, pentru ca pensionarii l-au inconjurat intr-o fractiune de secunda. Ceea ce parea o mare comunitate vesela, cu jumatate de ora inainte, acum pare un adevarat teren de lupta. Observ ca "prietenii" de acum jumatate de ora efectiv se calca in picioare, bancurile si veselia s-au transformat in adevarate imbranceli si injuraturi. Ma apropii timid de grup si intreb pe unul din ei:

-Nu va suparati! Dar de la ce v-ati luat, pentru ca acum jumatate de ora erati prieteni? Ce s-a intamplat?

-Cum ce s-a intamplat? Nu vedeti ca au venit ziarele de seara?

-Asa, si? Intreb si mai nedumerita.

- Cum si ?Se dau gratis, duduie! Hai ca ma tineti de vorba si nu mai apuc nimic!

Raman inmarmurita pe trotuar in timp ce batranul cu care am schimbat cateva vorbe este in focul luptelor strigand cat il tin puterile(si va marturisesc ca avea ceva puteri!):

-Dom' Costel, daca iei mai mult de zece, te bat cu ele pana te inveti minte!Ce faci , bre, cu atatea ziare?

-Ma sterg la cur cu ele, ca-s gratis, na! Ce te freaca pe mata ce fac eu cu ele? Se aude din multime o voce, suparata,care, cred ca este a lui dom' Costel.

Toata actiunea nu a durat mai mult de 30 de secunde. Compartimentul pentru ziare este gol, pensionarii s-au risipit, iar batranul cu care am vorbit adineauri imi intinde un ziar din vraful pe care il are la subrat:

-Luati, doamna si dumneavoastra, ca e gratis!

Il refuz politicos, imi iau sacosele si ma indrept agale spre casa, gandindu-ma la mentalitatea romaneasca, si rugandu-ma, pentru a nu stiu cata oara, ca, poate, cine stie, cineva din Canada, Australia, Alaska, eschimosii de la Polul, vor dori sa ma adopte pana la urma.