De recitat solemn la inceperea zilei de munca:
„Iubesc biroul meu fără lumină!
Mă simt în el ca - vulpea-n vizuină!
Iubesc mobila gri, plină de praf,
Dulapuri burdusite, hârtii vraf.
Concediul nu-l iubesc defel !
Nici nu mai vreau s-aud de el!
Nu trebuie să dorm! Nu vreau să am odihnă!
De nu muncesc deloc, eu nu am tihnă !
De munca mea sunt fericit,
Nimic atâta-n viată n-am iubit !
Iubesc computerul fereastră
Cu scăfârlia lui albastră.
Iubesc sedintele mai lungi
Când am în creier cifre, dungi.
Iubesc, vă spun acu' din nou,
Să stau o viată la birou!
Îmi place munca! As munci-
Mai mult în fiecare zi!
Nu vreau salariu! Nu vreau stimă!
Mi-ajunge critica drept primă!”
Sursa:E-mail
Va doresc tuturor o zi minunata la slujba!
13 comments:
Inca n-am slujba aici dar zau ca mi se face dor cand citesc asa ceva =))
pentru suferinzii de workaholism
hehe,sa vezi cat e de greu intr-o fabrica de rulmenti.biroul ti se va parea chiar ca in poezie,un loc de vis.pupici
Seamana bine cu biroul meu plin de hartoage!
Mda... Clar pentru clasa muncitoare! La patron e mai bine... Mai ales atunci când eşti propriul tău patron!
Sarah, poemul este dedicat de fapt celor care robotesc in birouri ingropati intre dosare.
Ioana, iti doresc multa bafta, sa nu ajungi soricel de birou ingropat intre dosare!
Melly privind partea pozitiva e bine ca ai unde lucra!
max, daca esti unl din ei inseamna ca esti multumit!
nustiu de unde le mai scotzi,da' bine le mai zici.tare nostim ai mai scris..o seara linistita!!!
bună dimineaţa şi mulţumesc pentru.. elan!
în 10 minute tre să plec la birou (ştiu că-i sâmbătă), iar acest poem mi-a redat dorinţa înflăcărată de a-mi depăşi limitele :))
o zi frumoasă!
Anastasia ma bucur ca ti-am redat elanul. Poezia o poti scoate la imprimanta si o poti pune pe perete la birou pentru cand te ia somnul.
Toata viata am lucrat intr-un birou iar in spatele meu se aflau doua dulapuri la fel pline de dosare ...oricum era o munca frumoasa,nu am considerat ca era obositoare. Sa ai o seara frumoasa si linistita.
Trimiteți un comentariu