Pentru mine parca a fost ieri, desi au trecut anii, de nici nu le mai stiu numarul. Era o zi superba de toamna, zi de 15 septembrie, prima mea zi de scoala.
Ma trezisem cu noaptea in cap , nerabdatoare, fericita, emotionata, pentru ca mama imi spusese ca scoala este cel mai important lucru pentru viitorul meu.
Ma trezisem cu noaptea in cap , nerabdatoare, fericita, emotionata, pentru ca mama imi spusese ca scoala este cel mai important lucru pentru viitorul meu.
Hainutele, nou noute, spalate si apretate ma asteptau pe umeras. Si eu abia asteptam sa ma imbrac ele. Mi se parea ca sunt atat de importanta in uniforma de elev! Dupa ce mama m-a ajutat sa ma imbrac si dupa ce mi-a dat ultimele sfaturi, am plecat impreuna catre scoala.
Am ajuns in curtea scolii unde erau adunati copii, parinti, profesori, invataori . Parca eram intr-un furnicar. Toata lumea vorbea , copii mai mici alergau de colo, colo, nerbdatori sa inceapa festivitatile. Eu o tineam pe mama strans de mana si ma uitam uimita in jurul meu pentru ca era prima oara cand vedeam atata lume adunata la un loc. Imi era teama sa nu ma pierd si sa raman singura in multimea aceea.
Printre copii am zarit-o pe vecina mea de apartament. Parca imi mai trecuse din emotie vazand pe cineva de varsta mea, cunoscut. Ne-am indreptat spre ea. Si ea era cu mama ei . M-am desprins din mana mamei si am luta-o pe ea de mana. Imi amintesc ca ne tineam strans una de cealalta de parca ar fi trebuit sa infruntam un uragan .
Dupa festivitatea de deschidere o voce din microfon ne anunta ca vor fi strigati copii din clasele intai. Vor fi strigati cate doi, ei urmand sa stea in aceeasi banca si in clasa. Tin minte ca m-am rugat asa de tare in gand sa nimeresc cu vecina mea, sa stau cu ea in banca pentru ca ea era singura pe care o cunosteam si asta imi dadea incredere.Deodata s-a auzit: "Chebac Nina si Chirila Minodora!"Erau numele noastre. Am rasuflat usurata si am intrat in clasa.
Pe banca, fiecare elev avea un Abecedar, o carte de matematica si cate o garoafa rosie. Eram atat de bucuroasa si nerbdatoare sa rasfoiesc cartile, sa vad ce vom invata in urmatorul an.
Deodata s-a facut liniste si in clasa a aparut doamna invatatoare ( Tovarasa, cum se spunea atunci), cea care avea sa ne arate pas cu pas tainele invataturii. Era o femeie in varsta cu parul carunt si ochelari. Semana mai mult cu o bunicuta. Ne-a salutat cu o voce calda: "Buna ziua, copii!"
Cand am auzit vocea aceea blanda orice urma de teama si de emotie au disparut. Am stiut in acel moment ca acolo va fi a doua noastra casa si femeia aceea va fi pentru noi ca o a doua mama.
Chiar si acum cand scriu aceste randuri, ma simt ca o scolarita care scrie o compunere despre prima zi de scoala si nu imi pot stapani lacrimi de emotie la amintirea acelei zile atat de frumoase din viata mea!
Voi va mai amintiti?
Postări
51 comments:
Frumos! Eu îmi mai amintesc doar vag... M-am luat cu alte griji, memoria nu mai este aşa proaspătă, dar şi eu ţin minte totuşi că eram emoţionat la culme! Eram mândru de ghiozdanul cel nou, dar şi de uniformă, în plus eram foarte nerăbdător să ajung la prima pauză (ştiam deja că există şi "recreaţii") ca să-mi cunosc noii tovarăşi de joacă, ziceam eu... :D
Max, sunt amintiri pe care oricat am vrea nu le putem uita. Nici pe cele urate nici pe cele frumoase. Iti spun sigur ca daca ai incerca cateva clipe sa iti amintesti mai multe sigur o sa reusesti!
mi-amintesc emotia si nerabdarea ...n-ai cum sa uiti...
Rokssana si eu spun acelasi lucru.
Mă! Hai, recunoaște: ție ți-a cam plăcut cartea!
Grigorie, nu pot sa recunosc ceva ce n-am facut!
mie nu mi-a placut nici la gradinita. behaiam in fiecare dimineata si ma uitam dupa mama, cu jale, pe geam pana se pierdea in zare.
Nu mi-a placut scoala in sine deloc.
Perioada liceului e cea de care-mi amintesc cu mare, mare drag, dar asta din cauza colegilor si-a nebuniilor pe care le faceam impreuna.
nu cred ca cineva nu isi poate aminti, iar apoi sa ramana cu un zambet pe fata.. si mie mi'e dor.
Si eu imi amintesc desi la mine prin '97 :D nu era cu uniforma si tovarasa. La fel ca si tine eram incantata de hainele noi, ghiozdan si rechizite. N-ai cum sa uiti asta!
Cred ca o sa-mi aduc aminte si o sa povestec si nepotilor prima mea zi de scoala cand viitoarea mea invatatoare imi spusese glumind ca nu are cum sa fiu in cls I ca sunt prea inalta. M-am speriat tare si apoi m-a calmat ea si m-a invitat sa iau loc in bancuta mea. Frumos! Acum astept sa duc si eu fetitele la scoala!
Gerogiano, pe mine mama m-a lasat intr-o zi in fata gradinitei sa intru pe poarta si eu am pandit-o cand a plecat si am tulit-o, direct la bunica m-am dus. iti dai seama biata mama cand s-a dus la gradinita sa ma ia si i-au zis alea pe acolo ca eu nici nu fusesem in ziua aia! Mare drac belit am mai fost si eu!
Den' asa este. Eu am 43 de ani dar imi amintec ca si cum ar fi fost ieri!
Gaby iti doresc sa fii mandra de rezultatele fetitelor la scoala, iar ele sa fie la fel ca mama lor!
Eei, draga Minodora, cum zgandari tu in amintirile mele...mi-aduc aminte doar ca aveam o pereche de pantofi noi, care m-au ros la spate, asa c-am fugit acasa cat puteam io de repede in conditiile date.
Eu imi amintesc cum ma tragea mama de cap in fiecare dimineata sa ma pieptene si sa-mi puna fundele alea mari si albe. :))))
Traiane , e bine ca ne mai putem refugia din cand in cand in mintiri. Ai fugit acasa din cauza pantofilor sau ca nici tie nu ti-a placut scoala?
Ai mai Miho, ca stiu ca tu ai fost buna la scoala! La invatatura! Atat iti amintesti tu din primele zile de scoala?
...Cred ca pantofii au fost pretextul!
Da, imi mai aduc aminte de toate tampeniile pe care le faceam. :))) Ca doar n-ai vrea sa-mi amintesc imnul Romaniei ce se canta la vremea aia... :))
Traiane, eu nu cred!
Miha, e bine sa ne amintim si tampeniile si imnul pentru ca si el este al nostru si trebuie respectat!
minoki :)))
eu a doua zi de şcoală, din cauză că bătea vântul şi ploua, m-am întors acasă. Mă sună maică-mea pe la orele prânzului să mă întrebe cum o fost la şcoală şi eu i-am zis exact ce-am făcut şi de ce, respectiv: "bătea aşa tare vântul, că mi-o fost teamă să nu mă ia pe sus". A înnebunit biata mama :))
Imi amintesc cu nostalgie acei ani.Ma uit la fotografii si nu-mi vine sa cred ca sunt eu.Ii povestesc copilei mele (are 12 ani) cum era "pe vremea mea".S-au dus anii ,dar au fost frumosi,chiar asa cu lipsurile vremii.Te pup cu drag!
:)) ai dreptate... parca ieri a fost!
da, eu imi amintesc foarte bine ce speriata am fost atunci...iar acum, pt. ca sunt profesor, zambesc in fiecare an la fel...si pt mine, si pt copii:)
Bună Minodora!
Și eu îmi amintesc,vorba lui Miha
mă chinuiam cu fundițele!
O săptămână excelentă îți doresc!
te pup draga mea!
Georgian ,dar am impresia ca si tu ai fost in categoria "draci beliti", ca si mine!
Dia hai sa recunoastem ca am avut o copilarie frumoasa si habar nu aveam noi de lipsuri!
carmen, de fiecare data imi amintesc ca si cum s-ar fi intamplat ieri!
Adnia nu stiam ca esti profesor, o meserie frumoasa si nobila daca stii sa ti-o faci de asa natura.
Elena numai atat iti amintesti?
Frumoase amintiri! Prima mea zi de școală a fost specială! Am avut o doamnă care a făcut ca fiecare zi din cei 4 ani să fie unică și de neuitat! O seară frumoasă! :)
Sara, desi doamna mea ne-a lasat la jumatatea drumului, s-a pensionat cand treceam in clasa a 3 a, totusi prima mea zi de scoala a fost o zi de neuitat!
nota 10 de la mine,pt.postarea de azi.imi amintesc si eu cu drag si nostalgie,de prima zi de scoala,de la nerabdarea de a ma vedea in costumash,pina la intilnirea cu,tovarasha invatzatoare,colegii si festivitatea in sine.iti pot spune ca desi am ochii cam mari,cred ca sau dublat de emotzii,cind m-am vazut in bancutza si mama a plecat de la usa clasei.parca eram un iepure de pirloaga speriat!!
hm, n-am amintiri prea placute de la scoala!
eram copil de oameni saraci, invatatoarea a facut tot ceea ce a tinut de ea sa ma faulteze la note. in clasa I-a am luat premiul I, dar, din a doua m-a ars la note cu regularitate!
Dar de prietena/vecina Nina, mai stii ceva?
Trec anii... trec si prieteniile...
Si eu am avut o foarte buna prietena in blocul in care am copilarit - ne-am imprietenit mult mai tirziu de clasa intii... ca locuiam la etaje diferite, in clase diferite :)... eram la un moment dat ca doua surori...desi biologic eu aveam sora mea, ea avea, la fel...
Ne dadusem si nume noi, speciale, in afara de numele noastre... si toti la un mom dat ne strigau dupa noile nume... cind vorbeau despre noi...
Imparteam multe lucruri, sercrete, sfaturi,retete de prajituri,... aveam in cealatata un umar "de plins", unul de "ris", ...
Ne-am "suparat" cu ani in urma... am pornit pe drumuri diferite ...si acum sintem atit de departe...........
B.M.
Parca mi-au dat putin lacrimile, cand am citit cuvintele astea frumoase imi aduc aminte vag dar tin minte perfect ghiozdanul pe care il aveam , pot sa spun ca era mai mare ca mine :)))) si eram tare emotionata, sunt o fire emotiva :) si cred ca am avut mai mari emotii cand a inceput fetita mea anul trecut clasa 1, clar si ea era tare emotionata, ma strangea foarte tare de mana, si chiar azi am avut mari emotii pentru ea! Pupicei!
da, e foarte frumoasa meseria asta....dar totusi hulita de multi...
Florinash, oricum, nu-i asa ca a fost cea mai frumoasa zi dina nii de scoala ce au urmat?
capca eu am povestit de prima zi de scoala. Nici eu nu am stralucit pe urma, si parintii mei au fost de conditie mai modesta dar prima zi a fost o zi de neuitat pentru mine.
BM, de colega si vecina mea nu mai stiu nimic , tot din aceleasi motive. Ni s-au despartit drumurile vietii si am pierdut legatura.
Adela sa-ti traisca fetita si sa ai numai bucurii din partea ei!
Adnia mesriile de profesor, invatator sunt hulite in primul rand si din cazua ca multi din cei care o practica nu au ce cauta acolo. Multi din ei sunt total pe dinafara de ceea ce inseamna materie si psihopedagogie.
Mino...felicitari pt memorie,amu stau si ma intreb unde puii mei am fo io in prima mea zi de scoala????:D
M Nechita, pentru asta sunt niste pastilute.....
Prima zi de școală?
Eram emoționată, nu cunoșteam pe nimeni în jur, fiind proaspăt aterizată de la bunici, unde-mi petrecusem, cu mici întreruperi, primii 7 ani de viață. Învățătoarea era corpolentă și mămoasă. Mă uitam în jur și nu pricepeam de ce plâng unii după ce a închis ușa clasei în nasul părinților curioși.
O, doamne, iar ma simt prost. Nu imi pot aduce aminte de prima mea zi de scoala nici sa ma pici cu ceara. Parca mi-a sters cineva memoria...
Silavaracald, frumoase amintiri.
Lillee, cum ii spuneam si lui M nechita, sunt niste pastilute pentru asta.
Ce frumoase amintiri! Îmi amintesc şi acum, parc-a fost ieri. Aveam aşa nişte emoţii! Mi-a rămas întipărit în memorie mirosul rechizitelor noi, al uniformei pe care o purtam pentru prima oară, ghiozdanul care mi se părea atât de greu şi şapca pe care o tot dădeam pe spate.
O zi de neuitat! Şi un început pentru cei mai frumoşi ani ai copilăriei.
Azi am intrat într-o Papetărie şi am simţit cu nostalgie mirosul acela de rechizite noi...
Numai bine, dragă Minoki!
Alexandru, abia asteptam momentul cand mergeam cu parintii la cumparat de rechizite si uniforme. Era o zi mare pentru mine.
Aşa e! Şi ce bucuroşi ne întorceam acasă cu atâtea lucruri noi şi frumoase! Eheee, cum a mai trecut timpul ăsta...
O zi bună, Minoki!
Trimiteți un comentariu